Pai cand observi o fapta nu prea ai de ales... daca o vezi sau daca auzi de ea ai si observat-o. Dar vine aghiuta imediat cu gand de judecata, gand care nu trebuie primit. Il alungam cu rugaciunea..
Lucrurile acestea se discuta si cu duhovnicul. Daca ai mustrat pe cineva odata si te-ai mahnit dupa aceea, nestiind daca a fost bine sau nu, ii spui si duhovnicului, caci el isi va da mai bine seama de natura gandului.
Mustrarea facuta cu "duhul blandetelor", cum ne spune Apostolul, este a celor sporiti. Iti iubesti atat de mult aproapele, incat te temi pentru el, sa nu cada in ispita, sa nu se departeze de tot de la Hristos, si il tragi de maneca. Mai mult nu stiu ce sa zic, caci imi este straina starea aceasta.
Daca ne-am ruga mai mult, ne-am putea si cerceta mai mult. Avand rugaciunea mereu pe buze sau in gand, atunci cand faci o fapta necugetata, chiar daca in exterior nu pare nimic rau, in interior vei simti o tulburare, caci asa se indeparteaza dulceata rugaciunii.
|