[Fani71]

Nu stiu, glykys, ce sa spun despre povestirea lui Galaction. Mie mi se pare foarte frumoasa ideea povestirii lui.
Dar poate depinde de cum iti amintesti de un pacat sau de o ispita. Daca iti amintesti cu nostalgie de ce a simtit atunci, sau incerci sa sublimezi.
Cred ca este valabil pentru orice experienta umana. Daca nu invatam sa trecem peste partea dureroasa, de tristete, suferinta neagra, disperare, depresie care ne trage in jos (deci, tot de pacat tine, chiar daca nu este asa de usor de definit), sa scoatem din ea ce a fost bun pentru consolidarea fiintei noastre, pentru transformarea nosatra, atunci ramanem cu mireasma pur umana care nu face decat sa ne tina pe loc. Atunci da, nu foloseste la nimic, dimpotriva, sa ne amintim de aceme miresme.
Eu ma gandesc acum, de exemplu, ca o anumita experienta de dragoste dureroasa pe care am avut-o mai demult, despre care stiu acum ca a fost in buna parte o autoinselare si o idealizare a unei persoane, m-a ajutat mult sa evoluez. Si poate fara acea experienta ar fi trebuit sa trec prin acele experiente si sa aduc in viata mea de om casatorit acele greseli, adica ele erau inscrise in mine si le-as fi facut intr-un fel sau altul - daca nu as fi idealizat atunci acel om, daca nu as fi facut atunci anumite greseli de judecata, le-as fi facut mai tarziu cu cel care avea sa-mi fie sot.

La urma urmelor, ceea ce traim acum ca fiind o cale spre Dumnezeu, atunci cand o sa fim in Imparatie o sa ni se para tot ca o ratacire partiala, in care Dumnezeu ne-a purtat si ne-a ajutat sa evoluam chiar si prin partea plina de pacate.