[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:
“Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit,...”

Răspuns:
Vsovi se arată extaziat de predicile intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, în primul rând pentru că i s-a promis pe cuvânt şi i s-au dat asigurări ferme că ele provin chiar de la Dumnezeu, şi în al doilea rând, pentru acurateţea în sine şi frumuseţea atrăgătoare a textului.

Multe predici sectante sunt frumoase şi adânc pilduitoare, dar, pe ici pe colo, în punctele esenţiale, învăţătura sănătoasă primită de la apostoli este înlocuită cu interpretări fanteziste şi hazardate, adesea eretice. Aşa că, în nici un caz nu trebuie să avem drept criteriu “ bun este textul care-mi alină sufletul şi de la Dumnezeu este tot cuvântul care îmi desfătează auzul”. Predicile pucioşilor (alcătuite de învăţători după gusturile lor), în afară de faptul că sunt un fel de basme logoreice şi redundante, sunt împănate şi cu multe sfaturi bune, dar asta nu înseamnă sine qua non că provin de la Dumnezeu. Tocmai de aceea este atât de periculos să te iei după aparenţe, fără a cerceta cu stăruinţă dacă duhurile care le dirijează din ascuns sunt de la Dumnezeu sau nu.

Simţurile omului (auzul, gustul, văzul) sunt adesea înşelate de către diavol. Iată ce spune Biblia despre simţul gustului:
“Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.” (Pilde 20,17)

Şi iată cum ne atenţionează Sfântul Apostol Pavel despre slăbiciunea simţului auzului:
“Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”(2Tim. 4:3,4)

Iar despre aparenţe, care înşeală simţul văzului atât de tare încât diavolii sunt confundaţi cu îngerii, iar apostolii mincinoşi cu “proorocii” vremurilor de pe urmă, iată ce spune acelaşi apostol:
“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.” (II Cor. 11,13-14)

Aşadar, greu şi dureros lucru pentru mântuirea omului este ca el să se ia doar după aparenţe! Aşa s-a ajuns ca mulţi să afirme cu convingere că “toate religiile şi toate sectele sunt bune, pentru că ele te îndreaptă, fiecare pe calea ei, către acelaşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului”.
Un simpatizant de acest gen, care crede că toate religiile (creştine – eventual, ca amendament) sunt bune, pare a fi şi amicul nostru Vsovi, asta rezultând din felul cum pledează el sistematic pe acest Forum, apreciind că învăţăturile sectare sunt pentru noi ceilalţi, care nu suntem de părere cu el, “adevăruri incomode”. Ba nu sunt incomode deloc, îi răspundem. Eu, de pildă, mă simt perfect şi în largul meu spunând lucrurilor pe nume şi demonstrând cu exemple de viaţă concrete că simpatiile necontrolate cu sectele sunt periculoase şi pot deveni de-a dreptul nocive.
De aici, de la simpatiile cu sectanţii, până la a-i vizita şi a te ruga împreună cu ei – lucru blamat de canoanele ortodoxe – nu mai este decât un pas. Aici rezidă pericolul tratării cu superficialitate a temelor religioase de către cei care nu au pregătirea necesară, ci doar o bună şi solidă părere de sine.

Câtă luptă cu morile de vânare de vânt născocite din ciuntirea textului meu citat spre o interpretare absurdă, spre o acuzare și o târâre spre lapidare eretică:

iată citatul meu:
„Dar adevărurile incomode sunt că: Harul și Cuvântul e frumos la auz, la gust, la citit, la ce vrei dumneata dar copiii nu vor să și trăiască învățătura, nu vor să ia hăinuța (și coiful credinței) dar și cămășuța neprihănirii, și Domnul, departe de a cere ascultare oarbă sau supușenie absurdă ori frică disperată ca de tiranul cel rău și trufaș, ci El, sărmanul Domn, plin de dureri și de răni de la părinți și copiii cere ca să-și ia ei sarcina de a trăi conform cu învățătura la modul serios, și să nu inventeze cruci false, griji deșarte, înțelepciuni omenești ori alte născoceli noi ori gata născocite ca să le slujească pe acelea fiindcă alea nu dau viață, alea nu duc nicăieri... decât sunt trăiri comune de vise comune omenești, visele visătorului ce se visează... ceva.”

MM:
Vsovi se arată extaziat de predicile intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa, în primul rând pentru că i s-a promis pe cuvânt şi i s-au dat asigurări ferme că ele provin chiar de la Dumnezeu, şi în al doilea rând, pentru acurateţea în sine şi frumuseţea atrăgătoare a textului.

-Nu știu ce insinuezi? că am fost în sfânta Cetate a Noului Ierusalim de la Puciosa? sau că am discutat telefonic sau în alt fel cu cineva care să mă fi asigurat ferm sau să-și fi dat cuvântul? Așa ceva e pură mitomanie și fabulație, întrucât am mai spus că nu am întâlnit pe nimeni dintre ei, n-am fost niciodată acolo, doar că mi-a dat Dumnezeu să cred și să mărturisesc Adevărul, și anume că ei sunt Biserică Validă și plină de Har și Drept Slăvitoare a lui Dumnezeu, Carele nu este altul decât sfânta Treime cu toți sfinții Săi, care se vestește prin cele 7 sfinte Trâmbițe îngerești...
-Bine că recunoști în al doilea rând acuratețea și frumusețea atrăgătoarea a textului, dar ai uitat de înțelepciunea tainică și mîngâietoare și mântuitoare a Lui, a Textului: Cuvântul lui Dumnezeu.

continuarea mai jos