[ory]

Da, sigur ca da !, sa ne dezrobim de patimi ? Care patimi ?
Oare nu vedem ca patima nepasarii fata de lumea in care traim, ne domina mai rau decat orice simtire si placere trupeasca ? !
Tocmai despre aceste lucruri vorbeam, despre patimile, uneori inchipuite, pe care le tot promoveaza biserica si a carei atentie se indreapta fara discernamant, in acelasi timp in care adevaratele patimi distructive evolueaza.
Mergem la iarba verde, ne bucuram de natura facuta de Dumnezeu, dar o murdarim si o intinam fara pic de bun simt, lasand in urma noastra tone de gunoaie, pentru ca suntem imbecili si inculti fara constiinta si nu suntem capabili sa ne gandim la faptul ca natura sufera astfel, ca ne vom intoarce la ea si nu ne va placea propria mizerie, o vom ocoli.
Deversam mizerii si substante poluante in apele care ne hranesc, ne otravim dobitoacele tacute si neputincioase, ne imputim mediul cu atata nepasare si parsivitate cu care pozam ca si crestini...cu siguranta ca aproape toti suntem crestini in Romania asta neingrijita.
Nu inteleg cum as putea sa ma rog indelung, in acelasi timp in care imi arunc copilul pe strazile nepasarii si a foametei, fiindca l-am conceput din credinta nefolosirii vre-unui act anticonceptional. Suntem doar niste egoisti, prosti si instinctivi.
Nu avem constiinta, nu avem educatie, nici nu avem timp pentru acestea tocmai pentru ca ne intrebam ; " cand sa ne culcam cu sotia, joia sau martea ?...", fiindca biserica iti impune sa te intrebi astfel, o intereseaza mai mult decat cat de curata iti este constiinta de cetatean al acestui taram, sau cat de responsabil esti fata de ceea ce intreprinzi.
Cui fac rau daca nu postesc toate zilele presupuse de biserica, cui fac rau daca nu ma rog cat pentru toata pravila impusa de biserica, cui fac rau daca ma culc cu sotul si intr-o zi de miercuri ?...NIMANUI ! Acestea sunt trasaturi personale ale credintei noastre, acestea sunt accesorii ale credintei care s-ar presupune ca a ajuns la un nivel superior printr-o conduita morala desavarsita, astfel ajungand la urmatorul nivel de curatire, respectiv cea de piosenie, infranare si nevointa.
Dar noi facem un salt asa nesimtit de la gunoaiele proprii pe care le tot improscam in jur, si ne trezim ca trebuie sa ne pese de " patimile inchipuite ", inchipuite la fel ca si statutul nostru atat de ortodox si plin de adevar.
Nu, Zaharia, nu am spus ca biserica este vinovata de tot acest haos social in care traim, doar ca biserica ar trebui sa-si indrepte principiile mai cu precadere spre constiinta omului, spre educatia care ne face cinste,si calitatea atitudinii acestuia fata de oameni si lucrurile din jur, mai mult decat spre minutul in plus sau in minus pe care-l acordam rugaciunii, de ziua in plus sau in minus pe care o acordam postului, sau de perioada in care rebuie sa se impreuneze un cuplu...