Si eu cred ca este o regula aparuta dintr-un fel de piosenie prost inteleasa.
Ideea a fost, din cate stiu eu:
1) sa nu riscam sa 'risipim' impartasania, daca ne-a mai ramas pe buze; dar tocmai pentru asta luam anafura si vin dupa impartasanie, ca sa nu ne ramana urme pe buze.
2) in ideea ca impartasania este mai mare decat o icoana, ca prezenta a lui Dumnezeu, si pentru a invata sa facem aceasta deosebire. Dar nu vad dce daca am primit ce este mai mare nu putem cinsti si ce este 'mai mic', de ex. putem bea aghiasma, nu?
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|