Citat:
În prealabil postat de ory
Da, sigur ca da!, sa ne dezrobim de patimi? Care patimi? Oare nu vedem ca patima nepasarii fata de lumea in care traim, ne domina mai rau decat orice simtire si placere trupeasca?! Tocmai despre aceste lucruri vorbeam, despre patimile, uneori inchipuite, pe care le tot promoveaza biserica si a carei atentie se indreapta fara discernamant, in acelasi timp in care adevaratele patimi distructive evolueaza.
|
Dar tocmai acesta este paradoxul, starea actuala a lucrurilor, este o expresie a acestui fapt de a nu ne vedea pacatele. In aceasta situatie este firesc ca omul sa fie lipsit de responsabilitate fata de semeni si mediul inconjurator.
Nici eu nu sunt multumit de lumea in care traiesc, dar atat cat pot si acolo unde pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, incerc sa o fac mai buna. Ca ne convine sau nu, ca ni se pare usoara sau grea, aceasta este calea Bisericii: schimbarea lumii incepe cu/prin noi.