Caderile noastre ni se datoreaza in totalitate si nu putem acuza pe nimeni altul de ele, kosmy, caci in baza credintei pe care o avem, daca o avem, putem rezista spunand pur si simplu :NU! celui care ne ispiteste.
Dar in final nu caderea e cea mai rea, ci lipsa pocaintei dupa cadere. Nu intamplator ni se cere smerenie: ca sa ne recunoastem partea de vina, sa ne pocaim si sa revenim la curatenia sufleteasca. Si aici intervine Biserica, de la care invatam cum sa ne pocaim, cum sa ne rugam si cum sa ne vedem propriile pacate, pentru a le indrepta.