[mariamargareta]

SOVIDIU e sigur pe ce spune, nu mai are nevoie de verificări. El dă verdicte fără să clipească:
2. “...shi e o mare greshala sa te privezi de un mare prooroc asemenea lui Moise...”

Adică, e o mare greşeală să arunci la coş proorociile Verginicăi, această “Moisă” a românilor, unele dintre ele fiind prea dureroase şi cutremurătoare, cum ar fi spre exemplu următoarele două:

“... Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi, se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi? Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! ” (Citat din Cuvântul pucios din 15-5-1957)

“Fiule, dacă-ţi spun că eşti credincios, te ţii şi nu cazi, iar dacă îţi spun că eşti păcătos, te lepezi de Mine. Omul vrea să fie lăudat. Aşa-i firea omului, vrea să fie înălţat pământeşte, pentru o clipă. Să vă înălţaţi, dar nu aici, copii. Nu doriţi să fiţi înălţaţi acum, pe pământ, că tot pământul este plin de apă tulbure, şi pe apă sunt mii şi mii de bărcuţe, şi în bărcuţe sunt michiduţi, şi merg spre apus aceşti michiduţi. Sunt muzicanţi, sunt cântăreţi, au mese întinse la care se desfătează. Iată, mai sus este o bărcuţă, şi în barcă, o proorociţă, şi vorbeşte. Ea se bucură şi face haz, şi în timpul călătoriei barca se răstoarnă şi diavolul râde. Alături de această apă tulbure se formează o altă apă. Peste un mal este o apă limpede, şi în marginea apei, doi pomi mari, asemănători la frunze, şi acele frunze luminează apa aceasta limpede, şi în apă sunt mii şi mii de peştişori care călătoresc pe aceste raze şi întreabă: „Mai este mult?“. Şi iată şi un drum, şi pe drum trece un car cu doi cai albi, cu capetele de foc, şi în car sunt doi oameni. Cine sunt aceştia? Enoh şi Ilie. Aceştia sunt prooroci. Carul trece la răsărit. Peştişorii i-au întâmpinat pe prooroci şi îi întreabă: „Mai este mult?“. Peştişorii s-au făcut un popor şi întreabă: „Mai este mult, Doamne, până se va împlini?“. Iată, în stânga este o cetate dărâmată şi printre dărâmături se văd şi morţi. În dreapta este o cetate nouă, şi poporul îmbrăcat în haine până jos, albe ca zăpada. Şi în cetatea aceea nu poate intra nimeni care nu are acele haine albe, căci cetatea e păzită de ostaşi şi de doisprezece îngeri, care au cădelniţe, potire şi plăci. Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.
Iată patru îngeraşi, care au în mână patru Evanghelii, şi toate fac numai una, şi iese pe poartă Împăratul, şi e plin de sânge Împăratul, şi pe frunte poartă un nume care nu se poate citi. Împăratul spune şi strigă: „A Domnului este împărăţia!“. Nu vă pot spune toate deschis, fiilor. Acest Împărat a pornit la luptă şi a luat cu El armată sfântă. Armata nu are haine stropite cu sânge, ci numai Împăratul. Credeţi? Din ochii lui iese foc mistuitor cu care va curăţi tot păcatul de pe acest pământ. E şi Împărat plin de sânge, e şi Prooroc. Înţelegeţi? Ce este apa? Ce sunt peştişorii? Ce sunt aceste cuvinte? Apa este viaţa trăită în curăţie; peştişorii sunt poporul. Ce este carul şi proorocii Enoh şi Ilie? Care este cetatea dărâmată? Care este cetatea cea nouă? Nu vă tulburaţi dacă nu ştiţi.” (Citat din Cuvântul pucios din 9-06-1958)

Dar oare înţelegeţi voi ca să ştiţi de ce grindina nu e grindină? De ce proorociţa Virginia se bucură şi face haz, în timp ce diavolul râde? Se zice că "Cine râde la urmă, râde mai bine". Vai, vai, ce păcat, că bărcuţa ei s-a răsturnat! De ce mii şi mii de bărcuţe au pe ele mese întinse la care se desfătează şi cântă michiduţi care merg spre apus? De ce mii şi mii de peştişori călătoresc pe raze în apa cea limpede, întâmpinându-i pe drum pe cei doi prooroci aflaţi în carul dus de cai cu capetele de foc? Dacă nu pricepeţi toate acestea şi deci nu le ştiţi, nu trebuie să vă tulburaţi, căci mesajul era destul de limpede: “Înţelegeţi, că vă dau acestea ca să le înţelegeţi.” Adică o să le înţelegeţi cândva, chiar dacă nu le pricepeţi acum, pentru că “nu vi se pot spune toate deschis, fiilor”.

Şi ce mai spune SOVIDIU? Câteva efuziuni de protocronism rromânesc, care i-ar face să pălească de invidie pe toţi tracologii şi dracologii consacraţi ai României. Glodenii Pucioasei sunt leagănul omenirii, în care s-au lăfăit Adam şi Eva pe când erau prunci la minte, iar muntele Ararat, care a ieşit primul din ape după potop, se află tot în Rromânia şi tot la Glodeni-Vale, acolo unde şi-au stabilit pucioşii astăzi cartierul general:

3. “...iar denumirile sunt semnificative intrucat Hristos afirma ca din glodul de la Pucioasa l-a plamadit pe Adam shi apoi pe Eva din Coasta Lui, Adam insemnand om. Shi se mai afirma ca pamantul Romaniei a fost primul care a ieshit din ape...”

Apoi SOVIDIU trece fără alte menajamente la propagandă făţişă. Cică să facem bine şi să punem mâna pe “Carte” (cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, bineînţeles) pe care o găsim postată (selectiv, evitându-se cu grijă toate pasajele incomode) pe site-ul oficial de pe Internet al pucioşilor. Vom avea mare succes, anihilându-i te teroriştii antihrişti care trag în noi din toate direcţiile şi din toate poziţiile:

4. “.... e bine ca cei interesatzi sa citeasca in fiecare zi de pe site-ul respectiv pentru ca altfel nu vor birui in lupta cu antihristmul lumii ce vine peste noi din toate directziile ca sa se intareasca.... Eu am citit cate ceva de acolo shi m-am convins ca nimeni nu putea vorbi asha daca nu ar fi fost Dumnezeu, Hristos prin glasul Trambitzei sale...”

Aşadar, e de ajuns să citeşti câte ceva din “Cuvântul lui Dumnezeu” ca să fii imediat copleşit de frumuseţea şi proprietatea stilului, care-L demască fără echivoc pe Autor: Acesta nu poate fi decât Dumnezeu. Aşa că, după o asemenea profundă analiză introspectivă, SOVIDIU ne linişteşte cu asigurarea că dacă vom citi, neapărat vom pricepe, şi cu concluzia esenţială: să nu ne păcălim, zicând că secta pucioasă nu e sectă:

5. “...Deci nu va pacalitzi ca nu e o secta shi nu va privatzi de binele ceresc sa nu patzim shi noi ca evreii care shi-au omorat proorocii shi sfintzii pentru duhul minciunii maririi de sine shi pentru lacomia shtiintzei lumii...... Citzitzi de acolo, Pricepetzi shi va vetzi convinge ca nu ma inshel! Bine ar fi ca apoi sa ascultatzi! Doamne ajuta-i pe cei ce aud acel cuvant dat prin Trambitza Domnului...”

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. Peste aproape doi ani, SOVIDIU îşi schimbă numele în Vsovivi şi reiterează pe acelaşi Forum aberaţia care-i este atât de dragă, cum că nu Biserica Noul Ierusalim(BNI) este sectă desprinsă din BOR, ci BOR este sectă a BNI, de care s-ar fi despărţit în anul 1993 printr-un “auto-blestem”:

“...dar nu ei s-au separat de BOR ci BOR s-a despărțit de ei, de i-a și blestemat zicând că sunt niște derbedei... deci iată că BOR singură s-a autoblestemat, căci a blestemat ce în prealabil a binecuvântat și a uns, ... despărțindu-se de Dumnezeu căci s-a băgat singură sub blestemul neținerii legământului căci nu poți să blestemi pe cineva, de frică, după o judecată strâmbă, căci te va trage sulul ca un plumb la fundul mării... deci Cuvântul lui Dumnezeu din cărți nu minte... ci spune întodeauna Adevărul care slobozește și mântuie pe om din ghiarele eretelui... dușmanul lui Dumnezeu... și dacă nu s-ar fi rugat El Tatălui ca să ierte pe slujitorii di Bor poate că ar fi căzut complet toată biserica noastră... dar iată că Domnul le-a lăsat vreme să se pocăiască chemându-i la iertare și împăcare... deci să vedem ce se va întâmpla mai departe...”

Vsovivi e optimist. Ultimul lui îndemn este cel mai reconfortant: vom trăi şi vom vedea ce se va mai întâmpla... ori capra şi cu varza se vor împăca... ori capra, varza o va mânca.