Acest pasaj m-a facut curios si am cautat sa le cunosc povestea . Am mai cititi eu despre "rataciti", care s-au cait si au dus mai tarziu o viata modesta si smerita intru Hristos, dar povestea Sfantului Ciprian m-a cutremurat de-a dreptul. Peste tot se vorbeste despre focul iadului si despre niste pedepse ingrozitoare, de multe ori pentru niste slabiciuni trupesti care nu afecteaza viata nimanui, dar Sf. Ciprian a slujit multi ani numai diavolului, avea rang de "boier" si pana si dintre ei se cutremurau de rautatea si inteligenta lui Ciprian. Iar dupa atatea rautati, vraji, crime si lucrari diavolesti, el este primit la Dumnezu ca si pe "Fiul risipitor", avansand in rang uluitor de repede, pana la a fi... episcop, oferindu-i el insusi Iustinei sansa sa conduca o manastire de maicute.
Nu stiu, pentru mine unele lucruri par desul de greu de digerat, cel putin in contextul intregii invataturi lasate de Sfintii Parinti. Daca poti ajunge sfant, dupa ce mai bine de jumatate din viata ti-ai petrecut-o constient la masa cu diavolul, atunci inseamna ca ceva nu-i in regula cu dogma crestina. Inteleg ca Dumnezeu are dragoste nemerginita, dar nu inteleg de ce ni se prezinta unele lucruri ca o perspectiva ingrozitoare!...