Citat:
În prealabil postat de anna21
Nu la asta m-am referit, ci la faptul ca nu se poate patrunde invatatura bisericii cu mintea logica. Ci cu intelepciunea, care tot de la Dumnezeu vine (cum a spus Anca).
Poate ca o sa fiu data drept exemplu de prostie, dar cand m-am hotarat sa imbratisez crestinismul si am vazut ca nu inteleg multe lucruri.. am avut o dilema: ce fac acum? Cum le interpretez? Am decis ca ceea ce nu inteleg sa iau ad literam. Lumea a fost creata in 7 zile? neindoielnic! Femeia a fost facuta din coasta lui Adam? Da! E existat potop si arca lui Noe? Precis! 
Daca Dumnezeu va dori, imi va deschide ochii sa inteleg ceea ce nu pot intelege acum. Dar in nici un caz nu voi contesta scripturile ca sa-mi satisfac orgoliul prostesc al mintii mele!
Si pt ca discutia este despre cuplu.. am preluat si aplicat ceea ce spune invatatura bisericii, contrar logicii, contrar sfaturilor apropiatilor.. si a iesit perfect. (evident ca ispitele cu care ma confrunt eu sunt mici, dar oricum). |
Ei, vezi Anna, eu nu neg scripturile si tocmai pe ele ma bazez cel mai mult, dar neg unele scrieri aparute de-a lungul timpului din partea unor terte persoane, sau chiar a unor sfinti, care nu par sa coincida cu principiile din scripturi. Poate ca nu ai inteles pana acum din partea mea, caci tocmai despre aceste scripturi vorbesc ca nu prea intra in contradictie cu adevarul divin, dar ceea ce a inventat biserica de-a lungul timpului, uneori DA. Astfel, nu am cum sa iau totul ad literam, fiindca acest tot ne defineste existenta, pana la urma.
Cat despre viata mea de cuplu, cred ca daca nu gandeam precum se vede, nu mergea, si nu pentru ca nu as fi avut credinta cum ar pretexta credinciosul pe-aici, ci pentru ca eu si sotul meu nu suntem persoane care sa vorbim una si sa credem sau sa facem altceva....nu ne imbatam cu apa rece si nici nu ne indulcim cu miere amara , incercam sa ne constientizam si slabiciunile, nu suntem perfecti si nici nu tindem spre aceasta pana la nivelul in care sa rivalizam cu propria fire.. Incercam sa fim cinstiti cu ceea ce intampinam, dar si cu noi insine, si din analiza trecatoare a ceea ce ne inconjoara ne formam bucuriile si tristetile in masura in care sa incercam sa ni le si asumam, dar sa concepem realitatea asa cum se infatiseaza, nu distorsionat si amagitor precum o virtute inexistenta.