Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Ma refeream la faptul ca nu recunoaste pe sfinti, numindu-i "persoane presupuse desavarsite". Daca noi ne indoim de sfintenia unui Sfant, oare ce e Fani?
|
Vad ca intre timp s-a dus o discutie aprinsa despre asta, hai sa imi pun si eu mustarul pe deasupra (cum spune o expresie nemteasca :-)).
Ory am inteles ca se referise la inceput la unii care sunt considerati sfinti de multi dar nu sunt canonizati. Dar se refera, am vazut mai jos, si la anumite aspecte, anumite exprimari ale unor sfinti pe care ea nu le poate accepta ca atare.
Si despre asta am tot vorbit si mi-am mai spus parerea. Cred ca si sfintii, artunci cand scriu, nu pot fi luati la modul absolut. Ceea ce scriu ei trebuie pus si in contextul epocii ci culturii lor. Anumite lucruri luate prea ad literam, prea nedigerate, ne pot fie sminti si indeparta de Biserica, fie transforma in automate (pericolul mecanizarii credintei evocat de Ory); le putem aplica prost, tare prost la viata noastra.
Cum ne dam seama care spuse trebuie contextualizate si care luate direct? Pai la asta foloseste
discernamantul, o mare calitate crestina, unii zic chiar cea mai mare (i se spune in limbaj bisericesc
dreapta socotinta)... El nu ne este dat din nastere, ci trebuie sa invatam sa-l cultivam.
Nu cred ca inseamna sa ne indoim de sfintenia unui sfant sau aproape sfant tratandu-ui scrierile cu discernamant. De loc! Ei ar fi primii care ar fi socati sa ne vada inghitind totul de-a valma.
Si sa stii, chiar a nega sfintenia unui om sfant este departe de a fi pacat impotriva Duhului sfant, in acest caz.. Sa lasam aceste evaluari, oricum, in seama lui Dumnezeu.