Vechiul si Noul Testament
E parabola pentru ilustrarea Noului si Vechiului Testament despre cum au venit proorocii, cum au fost ucisi, cum a venit Fiul Omului, cum a fost ucis, si Judecata de Apoi.
Prin reactia fata de slugile trimise, inteleg manifestarea pacatului luciferic prin lacomie, avaritie...etc.
Intr-un scenariu posibil, daca stapanul isi vedea slugile omorite, putea trimite ostasi, nu pe fiu.
In schimb, a apelat la rusine. E de fapt primul impuls al cunoasterii - rusinea:
- te face constient de ceea ce gandesti
si
- te face sa intelegi care sunt actiunile ce rezulta din gandurile tale.
Apeland la rusinea pe care o puteau simti lucratorii, stapanul a cautat sa le trezeasca mintea acestora intr-atat incat ei sa realizeze ce fac si sa reactioneze prin regret, cainta.
Cand stii ce gandesti si intelegi ce faci ca urmare a gandurilor tale, poti judeca daca rezultatele actiunilor tale sunt bune sau rele, prin raportare la ceea ce esti: "Gandesc, deci exist".
Daca ceea ce faci e bine, reactia fireasca e lauda catre ceea ce a determinat in cea mai mare masura rezultatul pozitiv - lauda adusa Dumnezeirii: "Fara Mine nu puteti face nimic".
Daca ceea ce faci e rau, reactia fireasca e cainta, regretul, pentru ca ajungi sa fii constient de ceea ce inseamna pierdere - deci, pierderea Dumnezeirii, iar o pierdere ca aceasta e insuportabila, pentru ca te situeaza in afara nucleului din care si catre care tinzi, fapt ce te determina sa iti para rau de faptele tale si sa te rogi pentru iertare.
Iertarea e speranta ca te poti intoarce la Dumnezeire, iar Mantuirea e rasplata eforturilor tale prin care ti-ai demonstrat cainta.
Cand si fiul i-a fost ucis, i s-a dezvaluit lipsa caintei, a regretului - deci pierderea lucratorilor.
|