Din punctul acesta de vedere( al sexualitatii), este mai usor sa te abtii cand esti singur decat atunci cand esti casatorit. E parerea mea din experienta personala si a altora.Nu am facut un studiu sau o statistica ,asa ca daca nu sunteti de acord cu mine, nu imi sariti in cap.
Cand esti pe cont propriu, depinde numai si numai de tine sa te abtii, iar cand esti casatorit si dormi cu sotul( sotia) in acelasi pat , e cu totul altceva. Ispita e mult mai puternica. Una e sa iti imaginezi focul, si alta e sa fii langa flacara.
In casatorie si cand vorbim de legaturi intime si cand vorbim de abstinenta e vorba de doua persoane , nu de una. Nu mai e o problema personala , ci trebuie sa fie amandoi la aceeasi masura. Fiecare are corpul lui, masura lui, credinta lui. Degeaba vreau eu, sotia, sa ma infranez ,,ca la carte´´, daca sotul nu este in acelasi gand. Bun, asta nu inseamna sa cedez ,,la ordin ´´de fiecare data, dar nici sa il refuz la nesfarsit. Situatia ideala e atunci cand amandoi soti sunt credinciosi si inteleg importanta abstinentei, dar ce te faci cand unul e mai ,,caldicel´´ sau chiar nedus la biserica? Sunt oameni care incep sa vina la biserica si sa auda de Dumnezeu dupa cativa ani de casnicie. Un sot vine la biserica, celalalt habar n-are de Dumnezeu. Iti poate intelege dorinta ta de abstinenta ocazional sau deloc. Refuzul repetat duce la certuri, neintelegeri, adulter.
Ideal e sa fie amandoi intr-un gand, dar din pacate nu toti facem parte din familii ideale.
Pogoramantul dat de duhovnic in astfel de cazuri nu inseamna nicidecum desfiintarea postului sau nesocotirea sarbatorilor, ci un ajutor dat slabiciunilor si neputinelor noastre.
|