[ory]

Oamenii sunt duri, pe cat de duri pe atat de subiectivi.
Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg cum ti se imbrobodeste capul cu tot felul de teorii legate de anticonceptionale, impotriva folosirii acestora, impotriva folosirii calendarului...impotriva a orice, dar niciodata nu ofera solutii pentru viata de cuplu care, pur si simplu, nu au cum sa procreeze copii cu duiumul si nici sa apeleze la o abstinenta interminabila.
Si atunci, ce ramane de facut ?
Nu se stie, pentru ca nimeni nu mai stie ce sa spuna in acest sens, dar toti stiu sa se bata cu pumnul in piept despre regulile bisericii si asprimea ei, uneori nejustificata, cata superficialitate !
Astfel se ajunge inevitabil la avorturi, la pacate mult mai mari decat folosirea unui amarat de prezervativ ( chiar daca unii abereaza si pretind ca este similar).
Se ajunge si la saracie, la foametea si mizeria la care sunt supusi atatia copii si carora nu le pica nici o paine din cer, daca responsabilitatea si putinta parintilor nu se contureaza pe deplin.
Preotul din sat de la soacramea are doi copii, iar o crestina il intreaba intr-o zi, dupa slujba ; " Parinte, nu mai faceti copii ? ", iar parintele, care, de altfel este un om deosebit si capabil, chiar un duhovnic foarte bun si iubit in sat, acesta i-a raspuns ; " Nu, nu-mi mai trebuie, deja imi mananca urechile si doi !".....Parintele este tanar si se intelege ca nu o sa-si incheie viata intima, deci...un om cu capul pe umeri si nu dominat de o habotnicie irelevanta.
Biserica nu-i interzice acestuia sa mai aiba viata intima si nici nu-l poate obliga sa mai faca copii, atata timp cat el isi cunoaste trasaturile familiale, deci este treaba dansului ce face, doar este om matur si intelege scripturile. Oamenii insa nu prea, astfel emit tot felul de conceptii care mai de care neconforme cu ceea ce ofera viata in sine si relatia dintre oameni.
Deci, oameni buni, nu va bagati cu capul in traista caci realitatea si viata crestineasca nu este chiar atat de rivala cu firea omului, precum este ea exprimata deseori. Avem o constiinta si un rationament care le putem pune in slujba deciziilor noastre, nu trebuie sa exageram din nici un punct de vedere, dar mai presus de toate, trebuie sa fim responsabili pentru ceea ce hotaram sa facem, mai ales pe termen lung.
Cati preoti cunoasteti voi cu cate 10 copii ? Cred ca destul de putin, raportat la numarul acestora aflati in mediul urban, dar si rural. Totul tine, pana la urma, de educatie si de credinta in sine, ambele se invata, fiindca la fel de bun si de credincios poate fi un preot cu doi copii, ca si unul cu 10 copii, ba, chiar, uneori cel cu 10 copii poate sa mai calce si stramb datorita stresului si a educatiei precare care se dezvolta in casa acestuia, din lipsa de timp si de resurse.
Biserica ii admite pe ambii ca apti pentru harul pe care-l detin...si atunci, de ce se tot bat crestinii pe-aici cu pumnul in piept ca este pacat sistemul anticonceptional sub orice forma s-ar afla, cand realitatea si viata din jur nu prea se manifesta astfel ? !
Ciner considera ca din credinta trebuie sa faca copii cu duiumul, este in regula, este foarte bine, dar asta nu inseamna ca reprezinta un tipar demn de luat in consideratie neaparat. Este de admirat, totusi.
Avortul este mare pacat, dar, nicidecum unul de neiertat, nimic nu este de neiertat daca exista pocainta si indreptare . Dar,educatia este cea mai importanta, degeaba dai adolescentei cartea de rugaciuni in mana, daca aceasta se indragosteste de nu mai stie de ea si cedeaza partenerului...atunci trebuie sa aiba si o educatie sexuala, tocmai pentru a nu se ajunge la avort. Nu putem controla totul, maturitatea vede altfel lucrurile, dar adolescenta si tineretea cruda cu totul altfel, de aceia trebuie sa ne inarmam pentru toate posibilitattile .