[mariamargareta]

Vsovi spunea (cităm):

Mie îmi pare că din ce este scris în citatul dat de tine : „Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece.” (Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 2006, pag.85)

din citat, rezultă că el mărturisește că el aude, și nu mărturisește că aud toți ceilalți 13 deși se poate presupune, ci fiecare dacă aude poate mărturisi asemenea acestuia, dar dacă spui dumneata că defapt nu aud decât Mihaela și Nicușor glasul sfânt ce vorbește deasupra locului unde locuiesc cei 14, atunci așa o fi, că or fi mărturisit ei și s-a scris pe undeva în cărți că numai ei doi aud în prezent, deci poate e sigur că doar ei doi aud glasul dăruit de sus și-L mărturisesc... iar ceilalți 12 poate Îl primesc tainic, Îl trăiesc, auzind așa ca și cum ar grăi piatra, sau apa sau vântul...
Citat:
MM:„Deci, cei doi se mărturisesc pe sine, nefiind posibilă vreo verificare a afirmaţiei lor din partea unui singur martor măcar, necum doi sau trei, aşa cum cere Scriptura.”

Păi dacă au auzit toți cei prezenți pe vremea sfintei Verginica și a Mariei ieșind glas din gura lor când ele dormeau în somn adânc și nu erau conștiente de ce se grăia prin ele, și dacă acum sunt doi care mărturisesc că aud Cuvântul de deasupra locului unde locuiesc cei 14, câți sunt în total? cel puțin 4, iar cum ceilalți 12 nu au negat, rezultă că e mai mult decât scrie în Lege și prooroci că mărturia a doi sau trei este adevărată... dar după roade îi veți cunoaște pe fiii împărăției... ca să nu vă îndoiți că sunteți înșelați și să puteți da liniștiți slavă lui Dumnezeu.

Aici se închide citatul după Vsovi. Urmează o Replică la cutremurul adus de Vsovi:

Citatul la care face referinţă Vsovi ar trebui completat cu încă o frază, ca să se vadă mai clar că nici Nicuşor nu auzea şi nu aude “Cuvântul”, ci doar îl scrie, aşa cum îl primeşte el de la Mihaela. Deci, cei 14 “Evanghelişti” pucioşi erau “doi”: Mihaela Tărcuţă. Din cei 14 “martori”, care se validau unul pe altul, cu pretenţia mincinoasă că “toţi aud Cuvântul” n-a mai rămas niciunul măcar.
A rămas însă la pucioşi obiceiul de a minţi nonşalant pe această temă. Vizitatorilor de ocazie care trec pe la ferma pucioşilor li se serveşte şi azi gogoaşa cu magiun din sâmburi de prună care spune că “toţi cei 14 vieţuitori ai mănăstirii sunt cei ce aud Cuvântul”. Iată un dialog purtat nu de mult între un redactor de la ProTv (Cristi Tabără) şi unul dintre “cei 14 magnifici” (“fratele” Gigel):

REPORTER(Cristian Tabără): Cei mai mulţi dintre membrii comunităţii Noului Ierusalim trăiesc şi muncesc în aşezământ, însă un număr de 14 au fost aleşi să vieţuiască în mănăstire şi să audă direct Cuvântul lui Dumnezeu. Restul comunităţii nu are voie să intre în mănăstire şi nici nu ştie ce se află înăuntru. Cu atât mai puţin ştiu străinii.
Vă număraţi printre cei care vieţuiesc aici în mănăstire, sau…sus, în comunitate?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): …Ăă.. Da!...pot să zic că sunt… aicea… deşi am fost … şi cu băieţii …şi…
REPORTER(Cristian Tabără): Da!?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră aţi corespuns cerinţelor, ca să spunem aşa …ăă… care au… ales să locuiţi în această mănăstire … şi înseamnă că vă număraţi printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârşit...cum să zic…în primă instanţă…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicaţi-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu ştiu cum să vă spun, dar este un lucru care nu ştiu dacă se poate explica. Nu ţine de… nu poţi să explici aşa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispiteşti, sau să…

Gigel se eschivează îngrozitor de prost la ultima întrebare, ţintită şi incomodă, a reporterului. Toţi cei care au încercat vreodată să dezlege “taina” coborârii Cuvântului pe pământ (inclusiv “fratele” Gigel) au fost puşi la punct de către liderii pucioşi cu aceeaşi formulă interogativă: “De ce ispiteşti tu tainele lui Dumnezeu?”. Vrând-nevrând, "curioşii" au învăţat bine lecţia, iar acum o aplică altora. Aşa că şi Gigel i-o aplică maşinal lui Cristi Tabără, bâlbâindu-se, pentru că se ştie pe sine că minte. Procedând astfel, el nu-i mai dă însă nici o şansă “ispititorului” Cristi Tabără, trimis de ProTv ca să-i “iscodească” pe pucioşi în bârlogul lor.)
Gigel a minţit, răspunzând cu Da! la întrebarea care-l plasa şi pe el între “cei 14, care aud Cuvântul lui Dumnezeu în primă instanţă”.

Întrebare: De ce a minţit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanţă, ci numai citit fiind de către Nicuşor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicaţie extrem de simplă: nu poţi descrie un fenomen care îţi este complet străin.


Iată însă cum arată citatul cu pricina (mărturisirea lui Nicuşor), completat:
„Mărturisesc încă odată că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, unde noi acum locuim în număr de paisprezece. Chiar eu sunt unul din cei care scriu cuvântul auzit şi am de la Domnul misiunea să citesc Cuvântul Său poporului creştin hrănit cu această mană cerească. Încă mărturisesc că împlinesc aici tot ce-Mi spune Dumnezeu să împlinesc şi nu mă îndoiesc în tot ceea ce-mi cere Dumnezeu să împlinesc. Sunt unul dintre cei trei slujitori aleşi şi unşi de Dumnezeu în chip providenţial şi cu totul depăşind legile firescului, martor al acestei taine... Ferice celor ce vor crede ca şi mine... ” (citat din Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, Ediţia 1995, pag.60)


Şi acum, comentariul:
Mărturisirea lui Nicuşor este abil ticluită, sugerând (celor ce cred) că glasul Domnului se aude grăind deasupra aşezământului sfânt, în care locuiesc în număr de paisprezece cei care îl aud.
Mesajul lui Nicuşor este intenţionat ambiguu. Se poate înţelege:
- ori că toţi cei 14 aud Cuvântul,
- ori că Glasul coboară deasupra turlelor, dar nu se ştie cine îl aude şi cine nu,
- ori că Nicuşor doar scrie Cuvântul, care este auzit de alţii (sau şi de el, nu se ştie exact).
Singura certitudine care ni se propune este aceea că Nicuşor scrie Cuvântul pe caiet, apoi îl citeşte celorlalţi ca să-l audă şi ei, pentru că ei nu l-au auzit.
Pe vremea aceea (pe la anul 1995) erau, într-adevăr 14 locuitori ai “mănăstirii”, dar niciunul n-a auzit “Glas” deasupra turlelor bisericii, aşa cum se pretinde aici.
Trebuie însă specificat că astăzi nu mai locuiesc nici ca număr, nici ca persoane, cei 14 "auzitori" ai Cuvântului. În mesajele pucioşeşti publicate de vreo doi-trei ani încoace pe internet, se admite că “auzitori” ai Cuvântului sunt numai doi: Mihaela şi Nicuşor.
Cu toate acestea, după cum am văzut mai sus, se face referire în continuare la “cei 14”, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Aceasta este o imensă mistificare. Azi nu mai sunt 14 trăitori în “Mănăstire”, iar dintre cei 14 care erau la data când Nicuşor şi–a făcut “mărturisirea” (anul 1995) astăzi nu mai locuiesc decât 2-3, la care s-au adăugat între timp alţi “vieţuitori”. Nici afirmaţia lui Nicuşor că face parte dintr-o tripletă de preoţi “unşi în chip supranatural” nu mai este azi valabilă, îndată ce, între timp, unul dintre ei a dat bir cu fugiţii.