Citat:
În prealabil postat de annajanette
Mereu mi-am pus aceasta intrebare, nu ptr ca nu cred si am nevoie de dovezi ci din pura curiozitate. Ce bine ar fi daca ar mai vorbi cu noi din cand in cand sa ne dea curaj cand ne credem invinsi, sa ne certe cand gresim, sa ne tina in brate cand ne simtim singuri si parasiti, sa putem sa avem un dialog si nu monolog atunci cand nu avem raspunsuri la intrebari.
|
Dumnezeu ni s-a aratat - si ni se arata - in multe randuri si in multe chipuri. Din iubire, a luat pana si trup omenesc ca pe noi sa ne indumnezeiasca.
Sa fim sinceri, daca simtim o oarecare distanta intre noi si El, nu i se datoreaza Lui, ci noua. Dumnezeu este discret, vegheaza permanent asupra noastra in mod nevazut. Si-a implinit planul cu privire la mantuirea lumii, iar acum, asteapta raspunsul fiecaruia dintre noi.
Dar noi ce facem? Il lasam in continuare sa astepte. El indelung rabda si, de multe ori, nu intervine in viata noastra fara sa fie chemat. De aceea e nevoie sa-L chemam in rugaciune, pentru ca El sa ne imbratiseze si sa ne mangaie, asemenea unui prieten drag. Cum sa-L simtim aproape, daca noi nu-i impartasim bucuriile si necazurile noastre? Din pacate, bucuria si necazul au devenit pentru noi, prilejuri de a ne indeparta de Dumnezeu.