1. Sfantul Vasile si (unul dintre) atei(i)
"[...] Eubul, om preaînțelept și mai bun decît toți filosofii cei din Atena, se minuna; iar Vasile vrînd să-l vîneze și să-l aducă la cunoștința de Dumnezeu, apoi un dar neprețuit ca acesta să-i dăruiască, pentru osteneala lui, l-a aflat odată înaintea cetății, vorbind cu ceilalți filosofi și întrebîndu-se despre filosofie [...]. Întrebîndu-se Eubul cu filosofii, pentru un cuvînt, a venit Vasile și îndată a dezlegat acel sofism și l-a deslușit. Apoi ziceau ceilalți: “Cine este cel care a deslușit cuvîntul filosofului?“. Răspuns-a Eubul, zicînd: “Ori Dumnezeu, ori Vasile.
Văzînd Eubul pe Vasile, a lăsat pe prietenii și pe ucenicii săi, iar el a șezut cu Vasile, și au petrecut trei zile în vorbă, întrebîndu-se de filosofie. Drept aceea, a întrebat Eubul pe Vasile: “Care este firea filosofiei?” Iar el a răspuns: “Firea filosofiei este pomenirea morții”. "[...] pe cît ne arată puterea bunătății, să împărțim la cei flămînzi pîinea înțelegerii; și pe cei ce s-au lipsit, pentru răutatea lor, de acoperămîntul faptei bune, pe aceia să-i aducem sub acoperămîntul lucrurilor celor bune; căci pe care-l vedem gol, îl îmbrăcăm și nu defăimăm trupul nostru.
Vasile grăind acestea, Eubul a strigat: O! Vasile, arătătorule de cele cerești, prin tine cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul a toate, aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie, Amin! Acesta este semnul credinței mele în Dumnezeu: toată averea ce o am, în mîinile tale o dau și cealaltă vreme a vieții mele cu tine o voi petrece, căci doresc nașterea din apă și din Duh”.'
2. Pilda egositului (cu aproximatie ...)
Odata, Dumnezeu a lasat o sfoara din cer, pe care oamenii sa se urce direct rai. Si primul care a gasit acea sfoara a fost un om egoist. Acesta, bucurandu-se ca a gasit-o, a inceput sa se catere pe ea, cu speranta ca va ajunge in rai. Intre timp, au mai vazut si altii sfoara si s-au agatat de ea; insa egoistul, vazandu-i, a inceput sa dea din picioare ca sa-i dea jos pe acestia, pentru ca franghia era subtire si se temea sa nu se rupa. La primul picior, franghia, care il tinuse pana atunci pe acela, s-a rupt imediat, iar un glas s-a auzit zicand: cu cat mai multi se urcau pe ea, cu atat ea tinea mai tare; acum, ca ai voit sa ramai singur pe ea, s-a rupt cu totul.
3. ... din păgâni mucenici
Sfintii Parinti ne invata sa fugim cat putem de tare de eretici, insa din 'pagani' a facut mucenci (a se vedea si sinaxarul): "Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc și lucrează în lume; și a arătat, din pescari, Apostoli, și din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre." Sa nu uitam ca viata este dinamica, in schimbare si ca poate si noi am fost candva 'atei', insa harul botezului si mila lui Dumnezeu au lucrat asupra noastra. Acestia de ce n-ar avea dreptul? "Mila voiesc, iar nu jertfa"
Scuzati 'cantitatea' de cuvinte si, poate, tonul.
|