Mistificările pucioase acoperite de mistificările lui Vsovi
Pus în în fața citatului :
MM:Întrebare: De ce a mințit Gigel? Gigel n-a auzit niciodată Cuvântul în primă instanță, ci numai citit fiind de către Nicușor. Iar bâlbâielile lui, atunci când este rugat să explice cum “coboară” Cuvântul din cer, au o explicație extrem de simplă: nu poți descrie un fenomen care îți este complet străin.
Vsovi răspunde:
“Asta ai dedus dumneata: că a mințit și că nu aude, fiindcă dumneata pretinzi că ar fi trebuit să se lase ispitit și să spună ceea ce vrea reporterul sau ce ai vrea dumneata, dar că aude sau că nu aude e treaba lui, la fel și cu ce anume mărturisește căci socoteală o să dea lui Dumnezeu...”
Comentariu(MM): Eu susțin cu tărie că Gigel a mințit, dar nu pentru că “nu s-a lăsat ispitit” (adică n-a voit să răspundă la întrebarea incomodă ale reporterului, care voia doar să știe în ce fel vine și se aude Glasul Pucios), ci pentru că Gigel NU este unul dintre cei ce aud “Cuvântul” în primă instanță (adică “la prima mână”, fără intermediari care să i-l citească), și cu toate acestea el pretinde că este unul dintre “auzitori”. Nu s-a pus problema ca Gigel “să spună ce vrea reporterul, sau ce vreau eu (MM)” așa cum mistifică Vsovi, ci să spună ce știe, dacă știe, pentru că pretinde că a fost de față. Or, dacă nu știe, înseamnă că n-a fost de față la fenomenul “coborârii din cer a Cuvântului Pucios”, și deci nici n-are ce spune. De altfel, chiar așa zicea Gigel în acel interviu: nu poți să explici așa ceva (dacă n-ai fost de față, ca să știi cum a fost). Chiar pentru Gigel “coborârea din cer a Cuvântului Pucios” este o taină, dar el fiind credul e convins că așa este cum i s-a spus de către liderii lui.
Pus în în fața citatului :
REPORTER(Cristian Tabără): Asta înseamnă că, într-un fel, dumneavoastră ați corespuns cerințelor, ca să spunem așa …ăă… care au… ales să locuiți în această mănăstire … și înseamnă că vă numărați printre cei care aud “Cuvântul lui Dumnezeu”… în sfârșit...cum să zic…în primă instanță…
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Da!
REPORTER(Cristian Tabără): Explicați-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?
GIGEL(Gheorghe Pantelimon): Asta este un… nu știu cum să vă spun, dar este un lucru care nu știu dacă se poate explica. Nu ține de… nu poți să explici așa ceva… e mai presus de… adică nu este o taină pe care să o ispitești, sau să…
Vsovi răspunde:
“1.Din textul citat nu reiese că neapărat a afirmat că el sigur aude, ci că se numără printre cei ce aud, a corespuns cerințelor și locuiește în mănăstire, deci nu a mințit în opinia mea și a răspuns clar: Da!”
Comentariu(MM): formularea “Nu aude, dar se numără printre cei ce aud” este o mostră de raționament aberant, specifică “fratelui” (pucios prin empatie) Vsovi. Deși a răspuns clar Da! acolo unde trebuia să răspundă hotărât Nu!, Gigel este cotat de Vsovi ca un partizan înfocat al adevărului.
Apoi Vsovi răspunde în continuare la ultimul citat, formulând noi mistificări:
“2.La insistența de a explica taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstirea unde se aude de sus Cuvântul lui Dumnezeu el se arată nedornic de a explica sau chiar nu știe să explice taina spunând că nu poți să explici fiindcă explicând ispitești această taină, deci că aude sau că nu aude, îi este foarte clar că explicând, satisfăcând curiozitatea necredinței unora sau a lui defapt ispitești taina, lucru de care e conștient că nu se cuvine a spune „vrăjmașilor tăi taina ta nici sărutare ca Iuda nu-ți voi da ci ca tâlharul strig pomenește-mă Doamne când vei veni întru Împărăția Ta...”
Comentariu(MM): Aici, mistificarea lui Vsovi este pretenția că ar fi vorba de “taina de a locui printre cei ce locuiesc în mănăstire”. Nici vorbă, asta nu este nici o taină și nu o contestă nimeni. Reporterul e interesat în mod limpede de felul în care are loc “coborârea din cer a Cuvântului Pucios”, atunci când îl întreabă pe Gigel: “Explicați-mi, cum… cum e, să se întâmple asta?”Apoi Vsovi trage concluzia (de limbă și de păr):
“Deci în concluzie, să presupunem prin absurd cea mai nefavorabilă situație, că el nu aude, dar iată că mărturisește prin credință că unul măcar din cei 14 Îl aude pe Cuvântul lui Dumnezeu, deci mărturisește că unul din ei nu inventează ci aude, crezându-l pe acela care îi spune că Îl aude pe Iisus. Acest lucru nu înseamnă că Gigel minte, ci tu dorind ca el să fie mai tranșant ai vrea să-l poți trage de limbă ca să spună bîrfe, și văzând dumneata că nu se lasă atunci crezi că acuzîndu-l de minciună acesta o să spună ceea ce ai vrea dumneata să auzi, adică faptul că numai Mihaela aude Cuvântul.”
Comentariu(MM): Aici, Vsovi își dovedește deplin părtinirea pucioasă. În primul rând afirmă că “Gigel mărturisește prin credință”, ceea ce nu-i adevărat. Gigel mărturisește că este unul dintre cei 14 care aud Cuvântul în primă instanță, mințind de două ori:
1. Întâi, pentru că el nu sare să-l contrazică ferm pe Cristi Tabără, spunându-i: Nu, nu sunt 14 care aud Cuvântul, ci doar doi (așa cum știe el prea bine, deși în realitate nu sunt nici măcar doi, ci e una singură). Nici n-ar fi putut, îndată ce Cristi Tabără tot de la pucioși aflase că “sunt 14 cei care aud Cuvântul”.
2. Apoi, pentru că se include pe sine între cei 14 care “aud Cuvântul într-o primă instanță”.
În fine, mistificarea mistificărilor este alăturarea mărturiei a “trei martori”, care în realitate au “mărturisit” în trei perioade de timp diferite: Verginica (între 1955 și 1980), Maria (între 1982 și 1994) și Mihaela (între 1990 și până în prezent).Problema care s-a ridicat este că în perioada proorociței Mihaela, singurul martor al ei este Nicușor, dacă ar fi să-l credem pe cuvânt. Deci pentru ea nu există doi sau trei martori, simultan. Vsovi forțează nota, pretinzând că cele trei proorocițe se mărturisesc unele pe altele și că sunt exact trei la număr, atâta cât trebuie:
“Să zicem că ar fi numai Verginica, Maria și Mihaela, martori credibili, și iată deja că în cazul cel mai nefavorabil și avem 2 sau 3 martori ai Cuvântului lui Dumnezeu așa cum cere la legea dată prin Moise, la care se adaugă cei prezenți care au auzit când a grăit Domnul prin primele două în stare de somn profund deci inconștiente de ce se grăia, respectiv au văzut sau auzit când Mihaela a scris sau a spus Cuvintele pe care ea le aude și care în mod clar nu sunt ale ei. Deci ce mai vrei? E mărturia lor, și a celor ce au auzit sau le-au văzut vorbind sau scriind și le-au crezut.”
Cât despre zecile, sutele sau miile de “martori credibili” care le-au auzit pe Verginica și Maria grăind în somn “de la Dumnezeu”, nimeni nu contestă faptul că ei auzeau ceva, ci faptul că ce auzeau ar fi chiar de la Dumnezeu. Ce garanție aveau “martorii” că nu era vorba de o mistificare, de o manifestare psihotică mistică, de o halucinație colectivă sau de un duh teologic care le punea dreapta credință la încercare, aducându-i în final la despărțirea de Biserica trdițională?
|