[Jane Says]

Mai, eu nu ma incadrez in niciuna din categoriile de mai sus. Am 27 de ani, sunt casatorita si cred foarte mult in respectul reciproc si in parteneriatul din cuplu. Din experienta mea - care evident, nu are valoare de general -, cand te iubeste, omul de langa tine intelege motivele pentru care uneori spui nu, si chiar daca totusi nu le intelege pe deplin, le respecta.

Cred ca intr-o relatie in care daca incerci sa tii post, se duce partenerul pe campii, e ceva muuuuuult mai defect decat simpla bantuiala de moment a hormonilor. Intr-o familie normala, lucrurile astea se pot discuta, motivele, indiferent de ce natura, inclusiv religioasa, se pot discuta, prioritatile de moment ale unuia dintre parteneri se pot discuta si se ajunge intr-un final la un consens.

Hai sa fim seriosi, adica respectam preferintele culinare ale unui om, sau preferintele in materie de ce culoare vrea faiantza la baie si florile de 8 martie, dar nu respectam ceva mult mai profund si important, adica motivatiile de natura religioasa?

Whatever, dupa cum ziceam: daca un cuplu se duce pe pustii din cauza asta, ceva era rupt acolo mai de mult, sau chiar nu fusese niciodata sudat.

Si de unde zic asta? Din experienta, ca daca era asa cum spuneti voi pe-aici, eu trebuia sa fiu divortata de mult :) Nu cred ca doi oameni trebuie sa fie mereu in acelasi duh al credintei si pe aceeasi treapta. Dar cand ne maritam, noi ne uitam asa, un pic la omul ala? Daca da semne ca ne-ar putea accepta cu cate-o toana, sa zicem? Sau intram in relatie gata setate sa umblam pe varfurile degetelor si sa nu iesim nici cu un milimetru din tiparul general acceptat? Pentru ca asta nu e neaparat o chestiune duhovniceasca, ci presupune un challenge pentru partener din punct de vedere al gradului sau de deschidere. Ca daca e cineva inflexibil in materie de hormoni proprii, e cu siguranta inflexibil in multe alte privinte. Si noi ar fi trebuit sa stim asta cand l-am luat de barbat.

Cu alte cuvinte, daca acum avem impresia ca nu putem vorbi despre subiectul asta (asta putand fi orice, de la credinta la sex) cu ei, inseamna ca de fapt acolo n-a prea fost comunicare nici la inceput.