[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Vsovi spunea:

"...rezultă că fie nici el n-a fost de față fie nu poate explica unuia care n-a fost de față ca să priceapă ce ar putea el să-i explice căci și el a auzit. Deci nu pretinde nimic ci tu deduci absurd că el pretinde, nu pretinde ci lasă să se înțeleagă... faptul că nu se poate explica celor ce nu aud... și ce e de explicat? că aude o voce? Păi tu cân auzi vocea cuiva ce e acolo de explicat? Auzi ce vrea ăla să zică... "

Ce e de explicat?
1. De ce pretinde Gigel că aude o voce pe care el de fapt n-a auzit-o niciodată? Şi nici de faţă n-a fost.
2. Ori faci pe prostul, ori vrei să deturnezi intenţionat sensurile frazelor. E de explicat nu cum se aude sau de ce se aude vocea care se aude, ci de la cine vine ea, dacă vine într-adevăr sau li se pare că vine (căci mulţi "aud voci" în cap, alţii vâjiituri, alţii pocnete, alţii mai au şi vedenii pe deasupra... dar e capul lor de vină). Deci problema este: dacă admitem că ei aud o voce, este ea neapărat de la Dumnezeu, prin simplul fapt că se declară singură ca venind de la Dumnezeu? Mulţi nebuni se cred şi se declară în gura mare că sunt Napoleon, Hitler, Mussolini, Budha, Iisus Hristos, Mihai Eminescu, Stalin, Timur Lenk, etc., dar puţini nebuni îi cred pe cuvânt.

1. De ce pretinde Gigel că aude o voce pe care el de fapt n-a auzit-o niciodată? Şi nici de faţă n-a fost.

Cum ai ajuns la concluzia asta și cine ești tu ca să-l iei la rost chiar dacă prin absurd ar fi adevărată concluzia ta?

2. Ori faci pe prostul, ori vrei să deturnezi intenţionat sensurile frazelor.

Tot eu? Adică după mulțimea de miștocării pe sute de pagini, după născocelile aberante pe bază de rezultante false și de rea credință, tot eu fac pe prostul sau deturnez sensul frazelor? Și iată că nu mai este altă variantă. Păi înseamnă că exact aici v-a închis pe voi diavolul de acuzați exact cu ceea ce vă ține el pe voi închiși ca să faceți, și în mod fatalist și deznădăjduit nu mai este altă variantă. Dar măcar bine că spui că fac pe prostul... că eu credeam că sunt demult prost din moment ce stau de vorbă cu cei ce nu vor să audă în ruptul capului, căci este scris: „mustră-l pe înțelept de la Dumnezeu cu duhul blândeții și se va face mai înțelept... iar celuilalt dă-i pace ca să nu te ia la bătaie...” ceva de genul ăsta, dar nu mă cred înțelept ci iată prost, că altfel v-aș fi dat pace așa cum vă dă vouă gLumea.

E de explicat nu cum se aude sau de ce se aude vocea care se aude, ci de la cine vine ea, dacă vine într-adevăr sau li se pare că vine (căci mulţi "aud voci" în cap, alţii vâjiituri, alţii pocnete, alţii mai au şi vedenii pe deasupra... dar e capul lor de vină). Deci problema este: dacă admitem că ei aud o voce, este ea neapărat de la Dumnezeu, prin simplul fapt că se declară singură ca venind de la Dumnezeu? Mulţi nebuni se cred şi se declară în gura mare că sunt Napoleon, Hitler, Mussolini, Budha, Iisus Hristos, Mihai Eminescu, Stalin, Timur Lenk, etc., dar puţini nebuni îi cred pe cuvânt.

Cine v-a păcălit pe voi că e nebunie dacă te pretinzi altcineva? Sau nu fac așa toți actorii și toată gLumea le dă medalii și premii și le urmărește filmele? Sau voi acolo credeți că aia e nebunia: că un duh se pretinde ce nu este, sau un om? Sau aia e nebunia că un om aude sau vede ceea ce alții nu văd și nu aud?

Voi nu pricepeți ce este nebunia fiindcă nu ați priceput nimic de la Hristos... fiindcă n-ați primit și n-ați ascultat apoi. Din păcate nici eu nu am reușit decăt să mă adâncesc în păcate... dar nu deznădăjduiesc.

Păi cui îi spune Hristos nebunule în pilde? Cui i-a rodit țarina și a zis că e vremea desfătărilor sufletești? Cine a rămas fără nume și a ajuns în lojă, pardon în șeol în timp ce săracul Lazăr s-a dus în sânul lui Avraam? Cine este vrednic de judecata oamenilor, a soborului, sau de focul gheenei? Cine este fiu al pierzării? Cine sunt puii de năpârcă sau de viperă care strecoară țânțarii dar înghit camila?

Deci iată că voi osândiți copiii ce se cred eroi de film sau de istorie sau de poveste și făcându-i nebuni îi tratați apoi cu cură de păcură în senatoriul tuturor desfrânărilor... îndoindu-vă de prooroci, de sfinți, de scripturi, iar acum până chiar de Fiul Însuși... pe care Îl tot lăudați în zadar, că defapt nici nu-L cunoașteți fiindcă nu-L primiți, nu-L iubiți, nu-L urmați... nu-L așteptați.

Ce e de zis? Probabil ar fi trebuit să mintă Dumnezeu, să zică: „- Știți, defapt nu sunt Eu Cel ce sunt... și mai bine vă mint că atunci sigur o să mă credeți.” Păi da, că voi credeți mereu pe nenea, tată al minciunii și pe tanti grijania, fiindcă amândoi plimbă pisikaa în lesă și eretele pe umărul drept... iar când le dau drumul, atunci voi fuga fuga, care pe unde, dând cu nasul mereu în... stâlpul de telegraf și telefon radio... mobil cu internet.

Deci frica ta nu e un argument pentru necredință sau rea credință. Că defapt dacă o să te scap de ea, prin reducere la absurd, atunci o să vi cu altă frica gLumească și cu un nou argument... și așa mereu... căci defapt nu vrei să spui adevărul că nu e grija altora care te roade ci că ai fost angajată de nenia ca să tragi piskaa de coadă zicând că e sirena lui roaită...

„Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.” Glossă de Eminescu