Daca ai fi intr-o padure cu ajutorul unei lanterne ai putea lumina si deci cunoaste doar o parte (extraordinar de mica in raport cu intreaga padure, intreaga tara in care e acea padure..intreg universul) Stiinta a ajuns la a-si recunoaste limita si infinitatea a ceea ce nu poate fi cunoascut. Tot ceea ce nu poate fi cunoscut noi numim Dumnezeu (inteligenta etc). Este ca si cum ai descoperi un tablou extraordinar de frumos pictat si ai crede ca de fapt aparitia lui se datoreaza intamplarii in care s-au combinat diversi atomi sau a evolutiei aceste combinatii primare.
Fiecare din constantele universului descoperite (si se pare ca sunt foarte multe) daca ar fi fost mai mici sau mai mari universul nu ar fi fost posibil. Singura combinatie a posibilitatii de existenta a universului este a acestor constante iar sansa ca ele sa fie intampaltoare ......
Ceea ce putem spune despre Dumnezeu este ca nu poate fi cunoscut ci doar relevat. Stiintific nu s-a putut demonstra cum functioneaza telepatia etc dar ea se manifesta. Argumentul ca ceva ce nu poate fi demonstrat nu exista mi se pare chiar pueril, Foarte multe lucruri sunt in curs de descoperire si ele nu exista din momentul descoperii lor ci au existat dintotdeauna doar ca acum e momentul cand avem lanterna potrivita ca sa le vedem Crezi ca adnu-l nu exista in eveul mediu? Dar oamenii nici nu se gandeau la acea vreme ca ar putea sa existe. Doar cand printr-o anumita cale ajungi sa descoperi ceva nou te gandesti sa dai un nume acelui ceva. La inceput nu te gandesti sa cauti sa descoperi rodiul spre exemplu ci cauti altceva si dand peste un mineral necunoscut il denumesti astfel.
Pare cum a aparut ideea de Dumnezeu? Caci ceva au descoperit niste oameni siau inventat acest cuvant Dumnezeu pentru a descrie acel ceva. Existenta nimanui nu depinde de capacitatea noastra de a-i demonstra existenta (indiferent ca e animal, planta sau ceva ce nu poate fi incadrat in nimic) Se spune ca harta nu e tot una cu teritoriul (harta e doar ce am reusit noi sa cunoastem).
|