[tricesimusquintus]

În prealabil postat de rhadu_c

Ev. dupa Marcu, cap. 2 vers. 27,28 : "Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei."
Bineinteles daca citezi franturi iese ce vrei. Afirmatia ca "Fiul Omului este Domn si al sambetei" trebuie inteleasa in relatie cu versetul anterior. Chiar daca la o lecturare superficiala intelesul ar putea fi: sambata este ziua in care Fiul Omului trebuie cinstit si slavit

Oricum ai asambla versetele acestea, tot nu iasă duminica ca şi zi de odihnă (precum în bancul cu piesele bicicletei Tohan).

În prealabil postat de rhadu_c

intelesul care reiese la o atentie sporita e: sambata nu e mai presus de Fiul Omului, si astfel Fiul Omului e domnul ei

Adevărat, Hristos este Domn al sabatului. Şi ca orice domnitor ce stăpâneşte peste un domeniu, domeniul autorităţii lui Hristos este sabatul, El l-a binecuvântat, El l-a sfinţit şi El S-a odihnit în această zi în calitate de Dumnezeu Creator. Aceste trei acţiuni ale Sale nu pot fi ignorate şi mai ales nu pot fi transferate asupra altei zile.

În prealabil postat de rhadu_c

adica, iata, Iisus Hristos dezleaga ziua sabatuli(Ioan 5,18)

Acum faci exact ce acuzai mai sus: citezi frânturi (care nici măcar nu sunt din aceeaşi carte) pentru a concluziona ce doreşti. Versetul nu spune că desfiinţa sabatul, nu spune că era concluzia lui Hristos şi bineînţeles... nu spune nimic despre duminică.

În prealabil postat de rhadu_c

sterge zapisul (Colos 2,14).

Altă carte, altă concluzie [greşită]. Zapisul nu se referă la poruncile Decalogului ci la rânduielile levitice (Deut. 31,26).

În prealabil postat de rhadu_c

Leagat de tinerea oarba a sambatei iata ce zice Sf. Ap. Pavel: "nimeni deci sa nu va judece pentru mancare si bautura sau cu privire la vreo sarbatoare sau luna noua sau sambete" (Colos. 2,16) si din nou : "Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte? Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani? Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar. "(Gal 4,9-11) Eu zic ca mesajul e evident si nu are nevoie de comentarii.

Mesajul este "evident" doar pentru tine, deoarece iarăşi ai asamblat versete din două cărţi diferite. Dar şi aşa este evident că ambele se referă la sărbători ceremoniale evreieşti desfiinţate la cruce şi nu la ziua a şaptea săptămânală.

În prealabil postat de rhadu_c

Astfel ca noi, crestinii autentici sarbatorim sau cinstim duminica, si nu datorita unei reguli impuse si instituite care ne constrange

Cu părere de rău te anunţ că sărbătorirea duminicii vine chiar în urma unei "reguli impuse şi instituite ce constrângea", anume decretul lui Constantin cel Mare de la 321. Este prima poruncă duminicală din istoria creştinismului, ea negăsindu-se în Scriptură ci într-un codex imperial pământesc.

În prealabil postat de rhadu_c

ci datorita unei nevoi profunde launtrice care ne indeamna ("dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor.") dupa legea cea noua caci toate cele vechi "...au trecut, iata, toate s-au facut noi" (II Cor., 5, 17). Daca Domnul a venit, cum foarte frumos spuneai, ca sa implineasca legea cea veche si daca cele vechi au trecut si s-au facut noi e clar ca se instituie si o noua zi de sarbatoare diferita ce aceea in care s-a incheiat legamantul cel vechi: "Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul (prin urmare pana la venirea Urmasului), Caruia I s-a dat fagaduinta" (Gal., 3, 19). Iar ziua cea noua de sarbatoare e duminica pentru ca Hristos a inviat in aceasta zi si pentru ca "dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră." (I Cor 15,14).

În virtutea cărei logici "e clar că se instituie şi o nouă zi de sărbătoare diferită"? Dacă în Noul Legământ Legea e scrisă în inimă (în locul tablelor de piatră), cum se face că doar porunca a IV-a din ea e diferită? Absurdul acestei concluzii ar cere ca şi porunca "să n-ai alţi dumnezei afară de Mine" să fie diferită (mi-e şi teamă să gândesc cum ar suna ea), şi interzicerea uciderii, minciunii şi curviei să fie diferite, etc., "Legea" aceasta scrisă în inimă transformându-se într-un adevărat Cod al Anarhistului (a se citi al Antihristului), într-o Lege haotică şi fără sens.