[florin1966]

În prealabil postat de anna21

Pai am spus ca cine nu trece prin asta nu intelege.
Iubirea este un cuvant atat de folosit astazi incat si-a pierdut intelesul..
Si cand ne uitam unul la altul si spunem ca ne iubim, dar in mod real nimeni nu poate face ceva semnificativ pentru celalalt.. Pot eu sa-l insanatosesc daca este bolnav? Pot sa-i alung tristetea (metafizica, desigur), pot sa-l indepartez de moarte? Pot sa-i ofer macar o ora de viata in plus? Ce pot sa fac? sa-l pup, doar? iti dai seama ca iubirea este doar un cuvant (concluzia sotului)..
Iana, noi am trecut prin dragoste nebuna, prin romantism exagerat, prin experiente de tot soiul (bune si rele, multe rele).. ce-si doresc cuplurile (vacante exotice la hoteluri de multe stele, confort, cadouri nerusinat de scumpe.. ).. Si ramai apoi cu un gol.
Si te gandesti: now what! Ce sa-mi mai doresc?! (ok, sotul meu nu a rezolvat dilema, acum crede ca de fapt faima este cea mai importanta, vad ca s-a apucat sa faca nu-s ce proiecte de cercetare, un nou imbold.. o sa-i treaca si asta)
Deci: nu ne iubim este o razvratire impotriva starii de fapt a lucrurilor, impotriva micimii propriilor noastre vieti.. Ca el zice ca nu ma iubeste (daca-l intreb), dar se poarta de parca m-ar iubi. Iar eu zic ca-l iubesc.. si nu pot face nimic pentru el.
(da, suntem niste ciudati)

o cat de normala esti si totusi prufunda. fara suparare sunt intru totul de acord si subscriu