Vsovi spunea:
"
Iată aici citatul și uite te rog să-l corectezi dumneata dacă tot faci treaba asta pe gratis, hai pune sic-uri, nu mă deranjează ca să-ți verși pe mine defectul profesional..."
Replică:
EU nu puneam
sic!-uri ca să te corectez, din cel puțin două motive:
- nu poți corecta pe cineva care este incorijibil;
- dacă n-ai învățat destulă gramatică în școala elementară și la gimnaziu, e greu de crezut că ai să te apuci acum, la bătrânețe, să-ți rezolvi defectul profesional prin umplerea golurilor din creierul mic, la sfaturile unor
outsider-i.
Dar cel mai important motiv este acela că
sic!-urile nu se pun ca să corectezi pe cineva, atunci când îi reproduci un citat, ci să-i atenționezi pe ceilalți cititori că acel cineva este autorul construcției cu pricina. Deci e o confirmare că reproducerea este absolut exactă, fără nici o alterare a conținutului inițial. Cine citește citatul cu pricina știe atunci în mod sigur că, dacă e vorba cumva de vreo drăcovenie strecurată acolo, tătâne-su acestei drăcovenii este
nu acela care reproduce citatul, ci e
tocmai autorul textului citat.