Citat:
În prealabil postat de sophia
Ma stradui de mai mult timp sa-mi schimb niste obisnuinte mai putin sanatoase.
Am inteles ca postul, o alimentatie mai sanatoasa, fac bine omului si chiar impiedica/vindeca niste boli.
Am citit si multe articole/studii care arata influenta alimentelor asupra corpului si sufletului.
Si am citit cum si starea sufleteasca si hormonii influenteaza necesitatea de alimentatie a noastra.
De ex. oamenii depresivi, frustrati, cu traume psihice, tind sa se ingrase (prin anumite procese chimice din organism), au nevoie sa manance dulciuri mai multe, mai ales ciocolata. Ciocolata face mult bine, la fel vinul, cafeaua (in cantitati moderate), etc.
Cei stresati, la fel, citeam chiar zilele aste un articol, consuma multe glucide si au nevoie de dulciuri mai multe.
Tiroidienii cauta mai mult alimente mai sarate (unul din simptome).
Tot in anumite de stres, sarcina, crestere, alaptare se consuma mult calciu si magneziu si trebuie sa se refaca aceste pierderi.
Femeile au nevoie periodic de fier mai mult.
Voi in post ati observat ca aveti nevoie de mai mult somn? Eu da.
Cum se impaca atunci aceste cerinte ale corpului cu modul nostru de alimentatie?
Am vrea sa manancam mai sanatos, cautam diete, post, dar corpul cere anumite lucruri de care are nevoie.
Cum le impacam?
Am vazut oameni (si multi copii din pacate) care din motive sufletesti mai ales ajung ori anorexici si scheletici, ori dimpotriva obezi.
Intre suflet si alimentatie exista o relatie biunivoca, ele se influenteaza reciproc.
In alta ordine de idei am vazut sfinti si calugari slabi, f.slabi chiar, nici unul gras. Am vazut insa multi preoti (de mir) grasi, cu tendinta de ingrasare. Care este diferenta, explicatia?
Se spune de asemenea ca sfintii, chiar unii monahi sunt in ciuda vietii aspre,ascetice, f.calmi, linistiti, fericiti.
Este asa? Atunci este adevarat ca au o forta in plus si sanatate buna.
Si traiesc mult.
Daca am putea avea toti aceasta forta, ce bine ar fi...
Eu nu sunt de acord cu ideea ca oamenii grasi mananca mult si de aceea au probleme si sunt lascivi si puturosi si ghiftuiti si mai stiu eu cum le spuneti voi.
Sunt oameni grasi care nu mananca mai nimic...
Si slabi care mananca enorm...
Nu numai mancarea influenteaza greutatea corporala a omului.
Si sunt si grasi sanatosi si dinamici si slabi bolnavi si fara vlaga.
|
Ceau,
1.Ciocolata ar fi buna daca ar fi facuta cum trebuie, nu cu margarina si e-uri cum e acuma.
Multe produse care din pacate ar trebui sa fie bune sunt umplute cu chestii sintetice, ca deh, cumparatorului ii plac lucrurile frumos colorate si ambalate, nu ce contin defapt in interior.
2. Intradevar: daca esti mai gras sau slab depinde de metabolism, nu doar de cat mananci.
Insa mereu trebuie avut grija sa pastram o greutate normala (nici prea gras, dar nici prea slab nu e bine), si sa avem mai mult muschi decat sunca pe noi.
Iar astea se obtin petrecand mai mult pe afara, muncind decat in fata tv-ului, si avand grija sa nu papam prea multe e-uri caci ele deregleaza metabolismul si nivelul de hormoni:
http://video.google.com/videoplay?do...5846377280008# e o foarte buna dovada pentru cei ce sunt carcotasi in acea privinta.
3. Eu am vazut si calugari grasuti, dar foarte smeriti, si blanzi, si calugari slabi si cu aere mistice (adica infumurati). Asa ca totul tine de cum esti in interior. Si chiar daca de multe ori a fi gras e consecinta unei alimentatii prea bogate in calorii (pentru multi asta inseamna ca omul e pofticios, necumpatat) totusi nu e bine sa tagem concluzii inainte sa cunoastem cum e cu adevarat omul.
Sfintii desi ajungeau asa de slabi fiindca traiau mult in alta lume, cea a vorbirii cu Dumnezeu fata catre fata, totusi nu erau lipsiti de vlaga caci aveau in ei har. Insa cati dintre noi, in astfel de vremuri mai putem ajunge la o asa o apropiere de Dumnezeu? Totusi sa ne straduim dupa puteri: insa nu cu posturi exagerate de mancare, ci cu infranarea inimii de la rautate si lene. Asta e adevarata provocare!
Dreapta masura in toate (adica fara sa exageram in nici o directie) asta ne trebuie.