Citat:
În prealabil postat de anna21
Deci Heaven, tie ti se pare ca noi vorbim despre acealeasi lucruri.. dar nu este asa. Eu sunt o pacatoasa aflata intr-o mocirla de pacate, eu nu am iubire de aproape si nu cred ca am nici iubire de Dumnezeu (oricat ma straduiesc, sufletul meu este inca incatusat in patimi pe care eu le iubesc).. dar am nadejde ca Hristos ma ajuta.
(Nici vorba de urmarea sufletului, de divinul din noi, de dezvoltare spirituala si armonie cu tot universul... nu ma intereseaza deloc!)
|
Ana,toti suntem pacatosi...daca am fi imaculati nu am mai fi aici,am canta acolo sus cu ingerasii la harpa! :) (glumesc)
Eu nu consider sub nici o forma ca nu sunt crestina sau ca ideile mele sunt contrare crestinismului,pentru ca:crestinism=religia lui Iisus Hristos,adica religia iubirii desavarsite,universale,absolute.
Inteleg ca fiind oameni nu am ajuns inca la acel nivel,dar macar asta trebuie sa facem,sa tindem catre el,sa ne deschidem sufletul.
Cum sa spunem:da,eu sunt crestin,dar nu imi iubesc aproapele,nici pe Dumnezeu si (se subintelege) nici macar pe mine,dar asta e religia mea?Da,asta poate e crestinismul pe care unii il inteleg,dar nu este ceea ce ne-a transmis Mantuitorul!
Pai,atunci,aceasta religia pe care o strigam in dreapta si stanga o traim cu adevarat sau a ajuns un paravan dupa care ne ascundem temerile,deziluziile si toate golurile pe care le purtam in suflet?
Sa se inteleaga foarte clar,indiferent ca viziunea mea asupra vietii si spiritualitatii cuprinde si alte orizonturi,pe acest forum scriu in calitate de crestina,pentru ca daca in sufletul meu nu as fi crezut si simtit asta,cu siguranta nu as fi avut vreo retinere in a afirma contrariul!