Nu este nici un păcat să iubești pe cineva de altă credință. Iubirea este virtute, cum să fie păcat ? Este de discutat, însă, mai ales dacă e vorba de o legătură cu un necreștin, dacă e lucru înțelept sau este o greșeală împotriva unei alte virtuți: virtutea prudenței. De asemenea, eu cred că preotul cu care ai vorbit, când a spus că "e mare păcat să faceți ceva împreună" s-a referit nu la iubire și nici chiar la o eventuală căsătorie, ci a vrut să spună că este mare păcat să aveți relații sexuale (înainte de căsătorie). Asta e complet altceva.
Eu am o credință (catolică), iar soția mea altă credință (ortodoxă) și uite că suntem căsătoriți de aproape 15 ani și nu ne-am certat niciodată din cauza asta. Tot secretul cred că e acela că nu am încercat niciodată să ne impunem unul altuia credința și confesiunea. Sigur, ziua în care ea va dori să vină la credința mea va fi cea mai fericită pentru mine: am să o aștept oricât de mult și, chiar dacă nu va veni niciodată, eu tot am să o iubesc. Lucrurile se pot aranja întotdeauna când există bunăvoință și iubire: este esențial să privim mai degrabă la cât de multe ne unesc în credință decât ne despart. Dacă, însă, soția mea ar fi fost, să zicem, musulmană sau budistă, recunosc că lucrurile ar fi fost ceva mai complicate, fiindcă nu am fi putut nici măcar să ne rugăm împreună seara ori la masă, pe când așa, putem.
Last edited by Mihnea Dragomir; 13.03.2010 at 20:24:27.
|