[AlinB]

În prealabil postat de gabriela8

Sfaturile primite sunt demne de urmat, sunt logice si rationale, dar ce te faci cand inima te doare si sufletul iti plange continuu? Ce te faci cand inca nu crezi ca e posibil asa ceva si ca Dumnezeu a ingaduit sa se intample asta? Ce te faci cand incerci sa iti revii dar nu poti sa vezi un baiat mai mult ca amic pentru ca ti-e sila? Ce te faci cand simti ca nu e drept si nu merita nicio lacrima si totusi ochii plang? O despartire din asemenea motiv e mult mai grea ca oricare alta!
Sa nu treceti nicodata prin durerea mea!

Nu o lua in seama pe ancutabc. Este o persoana atee, si nu face decat sa impartaseasca sistemul de valori ateu, in care orice e permis si normal, de la homosexualitate la pedofilie, consumul de droguri, sinuciderea, eugenia, etc.
Pentru orice boala morala, perversitate, etc. se poate gasi la ei o scuza si o explicatie, astfel incat sa para drept si moral.

Nu vreau sa o iei cumva ca pe o acuzatie, dar cam ce ai facut concret pentru el in ultimii doi ani de cand ai aflat de problema asta a lui, si cam ce a facut el?

Asa cum vad eu lucrurile, problema lui are doua componente:
1. o sexualitate care nu si-o poate controla (l-ai intrebat cam ce ocupatii are cat este pe Internet?)
2. probleme afective, probabil cu radacini in familia in care a fost crescut.

Este normal sa se simta agitat in preajma unei femei, pentru ca un angajament cu ea presupune anumite obligatii si controlul asupra sexualitatii, lucru pe care nu l-a facut sau nu este dispus sa-l faca.
Sau daca a incercat, a renuntat prea usor.

Ar fi trebuit poate mai din timp sa te ocupi de ambele planuri - atat cel afectiv, sa-l intrebi cum vede el ideea de familie, cat de mult isi doreste o familie, copiii, ce temeri are, cautati impreuna solutii pentru depasirea lor, etc.

Cat si cel sexual - din moment ce erati prieteni asa buni si cu o problema destul de serioasa, fara doar si poate ca ati fi putut sa vorbiti deschis desprea asta si poate sub o anumita supervizare din partea ta, ar fi reusit sa-si rezolve problema iar daca nu, cel putin ai fi stiut mai din timp ca se va ajunge aici, in loc sa te ia prin surprindere.

In orice caz, daca nu era genul de om credincios si se lasa cel mult adus la biserica, schimbarea e f. dificila, aproape imposibila daca e sa privim lucrurile pe termen scurt. Chiar si pentru cine crede, este o lupta dificila, cineva o asemana cu mucenicia, ori - mucenici fara credinta, nu prea.

Iar faptul ca s-a despartit in felul asta de tine, arata ca nu-si va gasi linistea nici cu alte persoane, se stie ca cuplurile gay sunt extrem de instabile, iar infidelitatile sunt la ordinea zile. Ba mai mult chiar, pentru a pastra cat de cat ideea de cuplu, la ei s-a ajuns la tendinta de a exclude din acest concept a ideii de fidelitate sexuala, ceea ce arata ca homosexualitatea este in primul rand o problema a sexualitatii necontrolate, binenteles pe un fond afectiv puternic perturbat.

Melodia cu "lasa-l daca asa e fericit" este o mizerie, normal ca nu e si nu va fi niciodata pe drumul asta.

Insa asta nu inseamna neaparat ca iti revine tie sarcina sa-l schimbi - asta nu se poate fara cooperarea lui. Si daca n-a dat dovada de ceva mai multa bunavointa cat ati fost impreuna, e putin probabil ca va da acum cand a "scapat" de tine si isi gaseste satisfactia pe termen scurt care o vede ca solutie adecvata la problemele lui..

Dar daca mai ai un drum deschis la inima lui, incearca..insa nu stiu ce sfaturi ti-as putea da la obiect pentru ca nu il cunosc pe el, ce sistem de valori (mai) are, si nici tu nu stiu cat de bine ti-ai putea demonstra punctul de vedere.

Apropo, a ascultat vreodata "Luca era gay"?
http://www.youtube.com/watch?v=iRX32u3qANM

http://laurentiudumitru.ro/blog/2009...iuseppe-povia/

Ia vezi ce parere are..