Posesia demonică seamănă mult cu o alienare psihică, mergând de la simple tulburări de gândire, așa cum sunt, de exemplu, ideile fixe, la nebunia propriu-zisă. Sunt câteva criterii de a deosebi o suferință psihică de boala spirituală a posesiei demonice. Dintre toate, cel mai important este caracterul obiectiv (determinabil, chiar cuantificabil) sau subiectiv (intrapsihic) al tulburării. Cu câteva exemple veți înțelege imediat:
1) Crede pacientul nostru că poate influența gândurile celor din jur, deși nimeni nu a observat asta ? Probabil că e un banal caz de paranoia. Sunt mai mulți cei care se declară influențați de respectivul ? Probabil că e posesie.
2) Susține pacientul nostru că aude voci noaptea în cameră, voci pe care nu le-a auzit nimeni decât el ? S-ar părea că e schizofrenie. Vocile au fost auzite de martori ? S-ar putea să fie un fenomen diabolic.
3) Urlă pacientul nostru că zdrobește legătura cu care este legat și că ne va face una cu pământul ? Are un acces de manie și trebuie menținut în camizolă. Chiar s-a smuls din legăturile cu care a fost legat de personal calificat ? Asemenea puteri nu sunt firești.
|