In aceasta seara, intre ora 18.00 si 22.00, a avut loc si mult asteptata conferinta a scriitorului-teolog, Danion Vasile. Am asteptat cu sufletul la gura si ma gandeam ca o sa vina multa lume, fapt pentru care am ajuns cu vreo jumatate de ora mai devreme sa ocupam un loc cat mai central daca se poate. Sala s-a umplut intr-adevar, dar nu neaparat de tineri cum ne asteptam, ci mai mult de obisnuitii enoriasi care... au adevarurile lor. Intr-adevar, au mai fost si tineri in sala, dar am vazut si plecand dintre ei... Probabil le-ar fi placut mai mult la "Stand-up comedy"...
Acum sunt inca sub influenta proaspata a impresiei de moment. Probabil ar fi mult mai intelept sa astept sa mai treaca ceva timp pana sa se sedimenteze bine informatia si sa aleg mai bine ce-i bun si ce-i mai putin bun din toata seara aceasta. Dar... poate altadata voi reveni cu detalii; acum vreau sa spun ce simt la... cald.
Mai intai ce mi-a placut: A vorbit foarte la obiect un timp despre problemele lumesti, cu care se confrunta majoritatea dintre noi, incercand in felul lui personal sa-i ajute pe oameni sa se indrepte catre biserica si catre rugaciune, catre dreapa spovedanie si catre viata intru Hristos.
Mai apoi - dupa vreo ora - s-au imprastiat hartiute prin sala pentru intrebari, la care urma sa se dea raspunsuri. Eu aveam hartiuta pregatita de acasa, si pentru ca as fi dorit sa inregistrez raspunsul, decisesem sa folosesc o hartie de alta culoare si sa pun "record" cand si daca biletelul meu va ajunge sa fie citit. Din pacate, cea careia i-am dat biletul, mi l-a inapoiat, spunand ca nu-i scris acolo (ce-i drept era scris la calculator). O fost primul shoc pe care l-am avut, si marturisesc ca vreo 10 minute n-am mai putut fi atent la ce mai spunea el pe scena. Nu intelegeam de ce decide "altcineva" la ce fel de biletele trebuie sa raspunda el. O clipa am dorit sa ma ridic si sa plec, dar imi era foarte rusine de multi dintre preotii care ma cunosteau. M-am resemnat, si am trimis si eu o alta intrebare: "Stilistii - diferenta intre "nou" si "vechi".
Cred ca erau in sala 10-15 preoti, dar nu cred ca a ramas unul fara sa fie bulversat de anumite idei pe care Dl. Danion le impartaseste. Totusi, din bun-simt, nimeni nu a incercat sa "contracareze" ceva (cu exceptia celui care-i statea alaturi pe scena, care a simtit nevoia sa-si arate nedumerirea, la care evident ca n-a putut da nici un raspuns!) Din cand in cand priveam catre preotii care stateau linistiti intr-un colt care probabil, tot din bun simt fata de lume si ceilalti confrati, nu s-au ridicat cand au vazut ca bate campii...
In concluzie, daca inceputul a fost placut, finalul mi-a lasat un gust amar: aveam la un moment dat in fata mea, imaginea bucuresteanului "jmecher" in fata taranului prost, care foloseste orice tertip sa-i mearga "afacerea". Iar scopul lui precis era sa-si vanda cat mai multe carti. Concret, tot ce a fost important, se putea spune in jumatatea timpului afectat, cand fiecare ar fi plecat acasa cu gandul sincer catre indreptare. Din seara aceasta, nu stiu cati se vor indrepta si cati se vor rataci.
Am ramas la urma de tot, fiindca inca voiam sa-i inmanez personal biletelul. Era "pe subiect" si voiam sa-l "simt", daca traieste ce spune, sau e doar fatada. In ciuda faptului ca eu ar fi trebuit sa fiu incordat si emotionat, am vazut un om nedecis in ciuda atator carti scrise si vizibil incurcat.
Biletul meu incepea cu
"Si nu ne duce pe noi in ispita" Cine ne duce in ispita? Diavolul sau Dumnezeu?
Este pacatul ( nu pacatul premeditat, ci facut din prostie, slabiciune, disperare) lucrare dumnezeiasca? Si am pus in paranteza Sfantul Pavel, Sf. Ciprian, Anatolie din filmul Ostrov... Curios ca alaturi era si parintele de la biserica de care apartin, si caruia de fapt ii pusesem la un parastas aceeasi intrebare: "Parinte, eu inchei rugaciunea domneasca cu "Si nu ne pierde pe noi in ispita"!", iar el imi raspunsese ca nu trebuie sa modificam noi nimic, ci s-o spunem asa cum este. Ei bine, in aceasta seara, s-a ajuns la concluzia ca e o... greseala de traducere si ca de fapt ar fi "Si nu ne lasa sa cadem in ispita!"
Am multumit si m-am declarat "Lamurit!" apoi m-am retras, dar eram zapacit de tot. Avem rugaciunea domneasca de doua mii de ani, in fiecare biserica se incepe si se terimina cu ea fiecare slujba, fiecare roman o stie ca pe... "Tatal nostru", si totusi... oameni buni, NU Dumnezeu ne duce in ispita!
Doamne, iarta-ma, daca mai inteleg ceva!