[vsovivi]

Iată explicația pentru care stimabilele și-au pierdut de tot umorul, și ea este o explicație simplă, care trebuie neapărat crezută căci e simplă:

Explicaţia este simplă. Între timp, schisma se conturase tot mai limpede: apăruse noua Biserică de la Pucioasa (zisă Biserica “Noul Ierusalim”), deci se putea declara deschis şi oficial că vechea biserică (BOR) şi slujitorii ei fuseseră repudiaţi definitiv de către Glasul Vorbitor de la Pucioasa.

Însă maniera liderilor pucioşi de a aduce la cunoştinţa opiniei publice propriul punct de vedere privind situaţia de facto a Bisericii şi a slujitorilor ei este de-a dreptul inacceptabilă. “Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă noi “Cuvinte care vin din cer” şi să declare că “singură biserica lor mai este cea agreată de divinitate, în timp ce BOR nu mai este”, decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”, care, nu-i aşa? s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe din “ceea ce a vorbit Dumnezeu” de-a lungul vremii la Pucioasa.

Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”, îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti, lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice, dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc. În schimb, ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică, plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.

La care aș adăuga o perlă cum nici că s-a mai văzut:

nu am urmărit cu obstinaţie nici fondul modificărilor esenţiale, pentru că ele erau bune în felul lor, deoarece arătau ce concepţie anti-Biserică îi mână pe pucioşii care stau în spatele lor.

Ce mai e de zis după mostrele astea de iritare a echipei adverse căzută în scrâșnism?

Astea mie îmi pare că sunt „gLume” ca alea ce se spuneau pe la ședințele partidului comunist, în plen... sau prin beciurile alea pline de mucigai dar bine date cu var dacă venea cineva de la centru în inspecție.

ce mai poate fi de zis despre:
-schisma se conturase tot mai limpede
-“Proorocii” Pucioşi ar fi fost mai credibili dacă s-ar fi rezumat să conceapă
-decât să umble la arhive şi să opereze măsluiri în “textele sacre pucioşeşti”
-s-ar fi cuvenit să fie protejate chiar de ei, cu maximă responsabilitate, astfel încât nici o iotă şi nici o cirtă să nu se schimbe
-Însăşi maniera aceasta constructiv-distructivă, aplicată asupra propriilor “texte sacre”
-îi demască pe liderii pucioşi ca pe nişte farseuri şi oportunişti
-lipsiţi de cel mai elementar respect faţă de propriile lor producţii epico-filosofice cu pretenţii de mesaje evanghelice
-dar lipsiţi şi de teamă sau măcar de respect faţă de Dumnezeul pe care-L propovăduiesc
-ei sunt mereu pe fază ca să-i înşele pe cei naivi, fabricând pe sub mână noi “Cuvinte din cer”,
-“Cuvinte din cer”, împănate cu concepte pseudo-religioase de factură fundamentalist-creştină, eretică şi schismatică,
-plastrografiindu-şi din când în când cu câte un update propriile lor opere, dezgropate din arhivele pucioşeşti.


De unde rezultă că iată că v-ați pierdut și umorul și bășcălia și ce ați mai avut, poezia, și ați rămas în loc de seninătate cu cinismul, minciuna și groaza și ura, căci textul ăsta vă demască groaza și frica urâcioasă ce se dă superioară, dar e frica aia urâtă, blasfemia brutală, din frica... de nenia și tanti grijania... încercând să vă repetați vouă la nesfârșit că scrierile sfinte nu sunt decât invenții omenești... deci nădăjduiți că o să vă liniștească pe voi nenia, flatându-vă peste minciunile scornicite și păcatele făcute că altfel e coșmar ceea ce voi știți că urmează, să dați ochi cu pisikaa scoasă din lesă și cu eretele, deci dacă nu nenia atunci tanti grijania vă flatează așa peste textele pseudo elevate în lingvism ca să vă liniștiți și să nu-i vedeți coada aia lungă a ei plină de grijanie... urâtă și cu puzderie de bube albe și negre... negre de la umorul ăla absurd și cinic, de aia e bubele de pe coadă negre, și albe că vi se arată vrednică, și voi tot așa ca și ia... albinuțe viespuțe lingvistuțe vrednicuțcuțe.

De aia am zis mereu, iartă-le Doamne pe aceste toante că nu știu ce fac, și nici eu nu știu ce fac, dar atunci ele, cele două sărmane lingviste amăgite și cu orbire lovite...

Așa că de aia vă iert și vă rog să mă iertați și voi ca să mă poată ierta și pe mine păcătosul, Dumnezeu, că iar v-am făcut în fel și chip... dar nu eu, ci așa rezultă din textele voastre, că iată, voi v-ați făcut singure de cafia.