Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu este de fapt un act "egoist", noi urmarind propria mântuire.
Nu este nimic gresit în aceasta, Însusi Mântuitorul ne învata sa cautam mântuirea noastra si nu altceva.
Iubirea devenita scop în sine este un idol filozofico-intelectualist. Nu ni se cere aceasta iubire, în ciuda a ceea ce cred unii. Nu ni se cere sa devenim niste guru ai iubirii. Maica tereza e exemplul ca falsa iubire este o masca a mândriei si închipuirii de sine.
|
Eu as zice asa : Iubirea fara Hristos e o iubiire incepatoare ,iubirea vechiului testament :"iubeste pe aproapele tau si uraste pe vrasmasul tau"
Doar prin Hristos a coborat norma perfecta a iubirii pe pamant :" iubeste pe cei ce te blesteama,binecuvanteaza pe cei ce te asupresc si te prigonesc,ca sa fii desavarsit asa cum Tatal tau in ceruri desavarsit este"
Datorita iubirii infinite care ne-o poarta Dumnezeu,nici iubirea noastra pe pamant nu trebuie sa mai aiba vreo limita !