[Unknown]

Am citit intamplator topicul pus de tine si m-am gandit sa iti povestesc si experienta mea. Nu sunt sigura ca te va ajuta, dar eu incerc si sper ca o va face.
Mereu am spus ca eu nu ma voi lasa de fumat. De fapt, mereu am spus ca nu ma voi lasa de nici una din prostiile pe care le faceam.
Si in timp ce eu tot spuneam "nu ma las de fumat, eu nu vreau sa ma las de fumat", incepuse sa mi se faca rau de la tigari. Dar nu le lasam, vai de mine. Pufaiam tigara dupa tigara. De cand m-am apucat de fumat am fumat doar tigari foarte tari. Ultimele, Rothmans, printre cele mai tari tigari, erau evitate de mai toata lumea. Mie imi placeau. Si dupa cum am spus mi se facea foarte rau, dar nu le lasam. Pe langa asta aparuse si o stare de depresie, nimic nu ma mai multumea, eram foarte agitata si nervoasa, chiar daca fumam sau nu. Si mi-am adus aminte de ceva. Singurul lucru care pe mine m-a salvat mereu au fost cartile cu Sfinti si cu parinti. Nu am intalnit nicaieri altundeva atata dragoste, bunatate, simplitate, sacrificiu si smerenie. Si astea ma calmau pe mine. Incepand sa citesc de acolo si avand exemple vii, m-am hotarat sa ma duc in cele din urma la un preot. Prin niste intamplari ciudate, nu am ajuns la preotul la care doream, ci la altul, care a fost cel mai bun pentru mine. Si am inceput sa stam de vorba. Om foarte bun, intelept si intelegator. Nu intelegator in sensul ca accepta mizeriile mele, ci ma asculta si ma sfatuia cu grija. Si am ajuns sa ii povestesc despre alcool si tigari si altele.. Si m-a intrebat: "Tu iti doresti o familie?". Si i-am spus "Foarte mult, parinte". Si de acolo am ajuns sa vorbim despre copii. Si mi-a spus ca trupului ii trebuiesc aproximativ 2 ani ca sa elimine toxinele din el: alcool, tutun, droguri... astfel incat sa ai un corp curat si sa nu iti afecteze copiii. Si mi-am spus atunci: asa ceva nu se poate. Adica imi bat eu joc de mine, dar nu vreau ca si copiii mei sa sufere de pe urma porcariilor mele. Si asta m-a MOTIVAT mult, mult de tot. Pentru o perioada. Intr-adevar, dai vointa, iei putere! Dar nu este indeajuns. Si depinde cui dai vointa ta. Ca prin minune, nu imi mai trebuiau tigari... dintr-o data! Nu am avut nevoie de 1 zi, de doua, sau trei. Dintr-odata nu mi-a mai trebuit sa fumez. Mie, care nu aveam de gand sa ma las. Si a mers asa, o perioada, gandindu-ma la viitorul meu si al viitoarei mele familii. Mama imi spunea, nu este de ajuns, nu te increzi in CINE trebuie. Dar nu intelegeam ceea ce spune. Si am clacat, am fumat iar dupa vreo cateva luni, dintr-o prostie. Problema a fost ca EU ma incredeam in MINE. Eu, o mana de pamant. Ce puteam eu sa fac de fapt? Avem noi oamenii multa putere in noi, dar fara ajutor de sus, suntem egali cu zero. Ne amagim singuri. Si am ajuns treptat si prin vointa mea si cu ajutorul parintelui meu, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu la concluzia ca trebuie sa ma incred in Hristos daca vreau sa scap de vreo patima. Si de acolo totul a fost foarte usor. NU MI-A MAI TREBUIT tigara. Nu simt nevoia, nu simt decat scarba cand simt fum de tigara. Am multe cunostinte care fumeaza si imi place sa ma intalnesc cu ei, imi place sa socializez, dar am ajuns te rog sa ma crezi sa imi fie sila sa mai merg pe la ei din cauza tigarilor. Ma inec langa ei. Si lor nu le pasa. Cam trist:) Si usor, usor, i-am evitat. Adica, de ce sa ma chinui sa le respir fumul de tigara si sa vin acasa cu hainele imputite de fum. Nu spun sa iti eviti cunostintele, spun doar prin ceea ce am trecut eu. Desigur, trebuie multa rugaciune si sa fii mereu sub ocrotirea si ascultarea unui parinte. Nu am scapat de toate patimile pentru ca am o credinta slaba, aproape transparenta uneori. Uneori ma las asa in voia sortii, dar sufar si atunci incep sa lupt. Si ma chinui sa ma lupt si singura mea alinare si singurul meu ajutor sunt Sfintii cu exemplul lor si Dumnezeu cu ajutorul Sau.
Sunt sigura ca difera de la caz la caz, orice, de la om la om. Eu am vrut doar sa iti arat CINE m-a ajutat pe mine. Sper sa gasesti si tu putere si ajutor sa te lasi de tigari. Iti dai tu seama? Ne facem rau in mod constient si voit. Astia suntem noi fara Dumnezeu.
Dumnezeu sa iti ajute!