Deci dacă ai să privești fazele lunii la eclipsă și fazele unui ciclu de 28 de zile ai să constați că fenomenul de la eclipsă are 3 stadii:
1.Lumină puternică dintr-o parte ce își micșorează aria și beznă din alta ce-și mărește aria
2.Lumina slabă a lunii luminată în întregime
3.Lumină puternică din cealaltă parte ce-și mărește aria și beznă din cealaltă ce-și micșorează aria.
Aceasta se poate explica doar pe baza reflexiei din oglinda păturilor de aer de deasupra pământului, pământ care nu este un glob ci plat denivelat și nu se interpune între Soare și Lună.
Dacă s-ar interpune pământul, ca un glob, în trunchiul de con format de lumina, din razele de la Soare ce merg spre Lună, atunci deoarece Soarele nu este o sursă punctiformă de lumină ci vedem un disc luminos, deci o aria circulară de surse punctiforme de lumină, ar implica diferite faze în care suprafața luminată puternic a lunii să capete zone de diferite intensități întrucât sursele punctiforme de lumină din extrimitatea discului solar ar lumina încă luna în timp ce sursele din extremitatea opusă ar fi obturate, lucru ce ar implica apariția unui efect de degrade continuu în zona luminosă după o curbă logaritmică natural. Ceea ce nu se întâmplă! Deci rezultă foarte clar că nu un corp sferic obturează un trunchi de con de lumină unde sursa de lumină este aria circulară mai mare.
Se observă că la mijlocul eclipsei de lună apare luna luminată slab dar parcă din ambele părți, și acela este punctul critic când lumina din reflexie vine din ambele părți, lucru imposibil în cazul în care un corp s-ar interpune între Soare și Lună.
Deci Luminătorii Cerești și Pământești sunt Soare și Luna și stelele, iar Luna și Soarele sunt de mărime egală, ei formând o sferă perfectă la eclipsa de Soare. Luna luminează spre sus avânt partea din spate luminată de Soare, nu direct ci prin reflexie din oglinda apelor de aer, așezate straturi peste pământ și noi vedem spatele Lunii, fața rondă pe care o vedem mereu de jos în sus.
Stelele sunt luminate de Lună și din reflexia din oglinda păturilor de aer a pâmântului și poate că unele strălucesc și singure și de sus se vede probabil partea din spate a soarelui așa cum vedem noi luna de jos, dar Soarele poate că este luminat, în partea nevăzută de noi de către lună prin reflexia de la stele și din apele de deasupra care nu se adună în adunările lor.
Cam asta e explicația, și asta mi se pare mie că este cea mai plauzibilă, și care nu am născocit-o eu ci se poate constata de oricine, și așa văd și eu cum mi-a dat Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și Sfânta Treime împreună cu toți sfinții Săi, și cum este scris la Creație și întărit de Hristos apoi acum 2000 de ani când a venit în trup născut din pururea fecioară preacurată.
Acuma te-am lămurit cum e la eclipsă?
Iar răsăritul și apusul Soarelui îl vedem că răsare ca din pământ sau din mare din pricina unghiului de refracție, nu reflexie, care și acela ajunge critic și se instalează seara și întunericul, deci când lumina trece prin medii diferite ea suferă o refracție cu un anumit unghi care poate ajunge critic, și chiar dacă Soarele și Luna este întotdeauna deasupra alergând pe deasupra pământului pe tărie, pe Cer totuși noi vedem că răsare ca din pământ sau din mare, dar nu răsare din pământ nici din mare ci razele care vin până la noi suferă refracția și imaginea o vedem că vine de jos căci razele au întâlnit până la noi medii pe care le-au străpuns în unghi de incidență ascuțit față de orizontală ceea ce a dat naștere unei refracții mărite, refracție care cu cât soarele vine deasupra noastră scade până la zenit și apoi iarăși crește până în momentul în care unghiul critic face ca nici o rază să nu mai vină la noi prin apele de aer și atunci se instalează bezna, rămânând ca doar Luna să ne mai lumineze și stelele. Și
uite, de ce crezi că s-a vedea în ținutul nordic așa eclipsa de lună și soarele așa de mic?