Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Dupa douajde ani inca mai mai lupt - fix asta e cuvantul - cu ramasite ale fascinatiei din copilarie si adolescenta pentru fanteziile pagane, celti, vraji, magie, castele medeivale si alte elemente ale unui univers fantezist care nu avea nici o legatura cu realitatea si cu Adevarul. Pe fondul acestei fascinatii si simtind ca toate lucrurile astea cu care m-am delectat la varste mai mici, mi-au distorsionat cumva perceptia, am ajuns sa joc ani de zile World of Warcraft, am imbratisat Harry Potter - ambele exploateaza filonul asta magic, din care ma adapam cu ani in urma.
Si dupa luni de zile de la renuntarea la WoW si la pagan folk metal si alte chestii de genul asta, ceva din mine inca mai tanjeste - si resimt lucrul asta nu ca pe ceva ce-mi imbogateste viata, ci ca pe o suferinta nealinata, care n-are leac, ca in sinea mea stiu ca ele nu exista si ca nu sunt bune, dar tot le vreau - dandu-mi o stare pe care-o simt incompatibila cu Dumnezeu si cu Iisus Hristos si care-mi face praf orice dorinta de-a ma mai ruga. Nu prea-ti vine sa zici Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma pe mine pacatoasa cand te uiti la Harry Potter :)
|
Cand te-am citit, am avut impresia ca ma privesc intr-o oglinda. :)
Doar ca eu sunt cu muzica electronica, dar cu jocurile de strategie si eu le am
Citat:
În prealabil postat de anna21
Cat despre ceea ce inteleg copiii.. ieri vorbeam cu baietelul meu despre curcubeu si ma intreaba din senin daca verde este culoarea vrajitorilor.. de unde pana unde? (de fapt intrebarea nu este aiuristica, a primit corect mesajul din filme, desene, ilustratii din povesti..). De ce nu a asociat verdele cu primavara, de ex? Copiii inteleg mult mai mult decat ne dam noi seama.
|
Anuco, eu iti recomand o carte foarte buna despre cum trebuie sa te porti cu copiii.
"Ne vorbeste Parintele Porfirie" se numeste si abordeaza mai multe probleme, nu numai despre copii. Mie mi-a placut foarte tare!
Sper sa iti fie de folos :)