Citat:
În prealabil postat de Jane Says
problema e ca pe principiul asta, daca fac amor, pentru El sa fac, daca trag dintr-o tigara, pentru El s-o fac si e ok.
Ideea cu El fiind Calea, presupune si o incercare de a ne asemana cu El si de a face pentru El acele lucruri pe care El ni le-a dat ca exemplu. Si nu altele :P
|
Sigur, nu am zis ca sa facem pacate cu handul la Hristos. A se vedea ce scrie si sf. Pavel la inceputut epistolei catre Romani cand reduce la absurd aceasta idee.
Vorbeam de lucrurile care nu sunt impotriva Caii. Adica a face dragoste intre soti, nu este pacat. A manca o mancare care ne place, cand nu postim, nu este pacat. (de altfel si o mancare de post este buna, este pacat sa ne si placa?)
De ce nu am face aceste lucruri atunci cu gandul si la Dumnezeu? Nu tot El ni le-a dat de exemplu, fiind de fata la nunta din Cana si preschimband si apa in vin? (da stiu, este si simbolica minunea asta, dar sensul primar ramane: vinul ala l-au baut niste oameni concreti) De ce nu i-am multumi pentru bunatatile pe care ni le-a dat, cu simplitate si smerenie?
De ce sa facem din ele un obstacoil, in schimb, sa ne incrancenam sa nu mai simtim placere si bucurie?