[anna21]

În prealabil postat de Jane Says

Deci indraznesc sa spun ca noi, astia convertiti mai dupa 20 de ani, plecam din start cu o imagine deformata despre viata, experiente si Dumnezeu, si invatam pe parcurs insa cu multa poticneala, cu multa incapatanare si uneori cu multa suferinta (e groaznic sentimentul ala ca poate totusi.. dar hai numai de data asta etc).

Gandesc la fel.
Nici o experienta nu trace fara a lasa urmari asupra psihicului (chiar daca noi nu suntem constienti). Toate experientele, toata informatia ne modeleaza.

Dar daca noi am fi invatat inca de mici copii ca Doamne Doamne e bun, ca Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi, ca Maica Domnului e buna si se roaga pentru noi, ca avem un Inger Pazitor care ne indeamna la bine si ne opreste de la rau, ca daca atunci cand facem o boacana il suparam si intristam pe Doamne-Doamne (deci nu in sensul ca vine Dumnezeu si ne bate cu bata), pe Inger si pe Maica Domnului, care chiar si asa, trista, tot o sa se roage pentru noi, ca lui Doamne Doamne ii plac copiii cuminti care nu vorbesc urat si care asculta de parinti, ca lui Doamne Doamne ii multumim pentru floarea asta frumoasa si pentru mancarea din farfurie si pentru apusul asta rosiatic si pentru ploaia aceasta care uda pamantul si face sa creasca plantele si pentru zapada aceasta alba sub care se incalzesc semintele.. ca lui Doamne Doamne ii place sa impartim jucariile noastre cu alti copii, si sa le dam din pachetelul nostru.. ca duminica ne imbracam frumos si mergem in casa lui Doamne Doamne impreuna cu alti oameni, si ca in altar coboara Iisus Hristos si Ingerii chiar daca nu ii vedem.. si ca Ingerul nostru pazitor se bucura cand mergem duminica la Biserica si cand ingenunchem langa pat si ii zicem o rugaciune catre Doamne Doamne..

Cred ca am fi facut toate lucrurile astea in mod natural, de dragul lui Dumnezeu si nu din frica intunecata de El. Si nu am fi apucat sa facem multe din pacatele pe care le-am facut pe urma, sau daca le-am fi facut, ele ar fi fost insotite de o rusine mult mai crunta, care ne-ar fi impiedicat serios sa le mai repetam, si am fi vazut pacatele ca fiind intunericul, si nu pe Dumnezeu ca fiind restrictie.

Unde vezi tu habotnicia si bigotismul din ce am scris, ca eu nu le vad :)

Si eu imi doresc mult ca Dumnezeu sa fie FIRESCUL din viata copilului.
(nu evenimentul din ziua de duminica).
Daca nu voi reusi este doar putina mea credinta. Si daca nu voi reusi sa fac nici macar atat de putin.. cred ca este foarte clar cat de "crestina" sunt si unde-mi este locul in cealalta lume.