[vsovivi]

Care este sensul și rostul pentru ca să te lași de fumat? Să ajungi apoi un tiran nefumător? Să implementezi prohibiția?

Dacă apoi o să te lauzi la toată gLumea că iată ce nefumător vrednic ești și ai să privești chiorâș fumătorii, bețivii și târfele, atunci la nimic nu-ți folosește, ci pur și simplu cazi în nebunia de pe urmă, crezând că te-ai mântuit...

Fără a merge pe o anumită Cale, spre o anumită Țintă, nu ai să faci decât pe plac lui nenia cu pisikaa în lesă și cu eretele pe umărul drept ascultând după porunca lui tanti grijania... care dacă ai s-o asculți are să te scoată în mijlocul clasei și o să te dea exemplu, bun de tot, la restul copiilor care fumează, beau și curvesc... Iar tu impresionat, peste timp, o să te uiți mereu la pozele făcute cu ocazia acestui eveniment, toată viața, arătând tuturor și povestind cât de cumplite au fost zilele când fumai până la 3-4 pachete pe zi...

Eu am pățit ceva de genul ăsta, și îți spun că nu de fumat e greu să te lași ci de mucul jarului aprins, că e similar cu focul misterios și superstițios, și de reflexul pavlovian al fricii, că nu puteam sta de vorbă cu nimeni până nu-mi aprindeam o țigară sau beam un pahar de vodcă, sau să mânc ceva, să bag în gură ceva ca să mă pot fofila... că am tot timpul așa o fobie a neputinței, a oamenilor care mă aud vorbind și văd că eu nu pot vorbi așa ca ei, cu atâta talent oratoric, cu calitate intelectuală, cu umor, cu dezinvoltură, iar eu nu știu duce o propoziție până la capăt, și-mi pierd firul, uit poveste și nu spun decât scurtimi extraordinare, absurde, niște fricoșeli ce par soluții umoristice, și mă apucă strechea, frica, mă speriu și instantaneu îmi vine să fac ca nenia ori ca tanti grijania dacă mai stau acolo ori dacă nu atunci mai bine să fug să mă ascund, de rușine, de ratare, ca să-mi reviu... că văd și eu că dacă nu ești fariseu atunci oamenii se sperie și intră toată sala în panică, și e clar că ei se molipsesc de la mine... dar nici agent secret nu e bine sau mafiot sau șjmecheraș de stradă care își dă ifose de înțelept... că nici asta nu-i bine, că practic pot să fac păcatul dar să nu fumez tot nu pot să mă abțiu... deci ascult pe nenea ori pe tanti deși știu că sunt farisei... și încerc iar să mă las de ei... dar parcă fariseu mai mare sunt eu, că dacă m-am uitat mai bine am văzut că defapt ei sunt mici copii față de ce idei de fariseu am eu... și atunci ce să mai zic? nimic.

Soluția a fost că o vreme fumam sau sugeam hârtii făcute sul... Îmi trebuia fum... și-mi dădeam fumuri.

După mult timp mi s-a stins viciul, și abea acum mi-s indiferenți fumătorii reușind să-i privesc ca pe niște frați mai vrednici ca mine fariseul fățarnic... findcă se pare că uit mereu că am fumat peste 20 de ani, dacă nu peste 30. Iar bere am băut de mic, chiar dacă era amară și nu mi-a plăcut la început. Iar de mîncat carne, de porc, de pui sau de frate, cu păcate cu tot încă n-am reușit să mă abțiu... și nici nu se poate făr ajutor de sus.