Citat:
În prealabil postat de AlinB
dar biuterii...purtati?
|
Da, eu port. Ma face sa ma simt mai bine, mai feminina, ceva mai sigura pe aparitia mea in lume (pentru ca sunt timida si anxioasa din fire). Nu vad de ce ar fi un pacat - nu dau sau cer bani pe diamante si bijuterii scumpe, imi plac cele simple dar de efect. Imi place sa potrivesc culorile.
Nu ma machiez, nu poentru ca as considera ca este pacat ci pentru ca nu am reusit niciodata sa ma obisnuiesc, mi se pare ca nu mi se potrivea. Mult timp am avut o acnee foarte rea si incercam sa o mai maschez dar mi-a trecut.
Cred ca a te ajuta de cateva lucruri artificiale ca sa te simti mai bine in relatia cu ceilalti sau mai bine in relatia cu propriul trup este un lucru bun, care evita alte probleme - frustrarile, complexele, teama de a nu fi acceptat etc.
Interbarea este, daca cineva renunta la toate aceste tertipuri feminine pt ca sa i-a spus un calugar sau asa scrie in nu stiu ce indrepotar de spovedanie, dar se simte prost din cauza asta, se simte altfel (intr-un mod inutil), se simte judecata, se simte inferioara etc, la ce foloseste? Nu o incurca sentimentele astea mai tare in viata duhovniceasca decat o eventuala mica vanitate ca arata mai bine decat ar permite natura?