Eheee... cand eram si eu copilas si ma uitam duminica dimineata la serialele cu Hercules si cu Xena, printesa razboinica... astea tineau de la 9 pana la 11. La 10 si ceva ai mei ma inghionteau: hai sa mergem la biserica! Nu, ca mai e un pic din Xena... si ma imbracam in fata Tv-ului si parca incercam un fel de regret ca nu vedeam sfaristul filmului, pentru ca trebuia sa mergem la biserica. Si cu asta am ramas, cu mitologia! Si acum, la 22 de ani, as revedea cu multa placere aceste episoade, si acum ma bucur ca un copil la filme cu Merlin, Harry Potter si la Stapanul inelelor, si acum imi plac desenele animate frumoase, educative... am crescut cu Cartea cartilor, cu peripetiile din masina timpului, ele m-au facut sa imi placa Biblia, atunci cand m-am dus la scoala si stiam deja actele evenimentiale. Dar mi-au dezvoltat imaginatia, puterea de visare si, de ce nu, inteligenta. Imi placea tare cand ma ducea bunica la denii, cand mirosea in biserica a zambilute si narcise si soarele cobora in asfintit.... sau cand facea pomana si se canta vesnica pomenire, in leganatul colivei. Am crescut fara calculator, doar cu Tv si cu muulte basme...bunica imi spunea multe basme la culcare si eu nu o lasam sa plece, voiam sa imi spuna si mai multe, preferatul meu era Pastorul si zana tesatoare, despre o zana care se casatorise cu un muritor si dragostea le era interzisa si ea plecase in ceruri, iar pastorul incerca in zadar sa ajunga pana la ea... cu Pinocchio si Donald nu am crescut, imi placea, in schimb, Tweety, care era un fel de Tom si Jerry. Aceia mi se pareau plictisitori, desi tare mai erau amuzanti in harta lor... O, si familia Addams, pe la vreo 11 ani, de se speriasera ai mei ca era o bulina pusa acolo - interzis copiilor sub 12 ani. Dar mereu mi-au placut comediile inteligente. Arareori m-am simtit atrasa de vreun personaj negativ...
Eh, cred ca am scris foarte mult... mi-a placut copilaria mea, asa cum am descris-o aici. Ce as vrea sa va spun... trebuie moderatie, copilul trebuie sa ia din toate cate putin si aveti mare grija, mamicilor, sa va ganditi al educatia copilului pe termen lung! Sunt de acord fara TV, mai ales ca acum nu mai sunt desene educative, si nici Hercule si Xena... dar incercati sa le spuneti muuulte basme (orice basm e traseul unei initieri, asta e si viata, pana la urma, o initiere...), hraniti-i cu literatura clasica, sa ii faceti sa gandeasca liber, sa fie inteligenti si sa aiba convingeri ferme, invatati-i sa gandeasca! hraniti-i si cu hrana duhovniceasca, dar cu masura, pentru ca important este sa asimileze. Am vazut multi copii care au fost crescuti in spirit evlavios si cucernic... cand au crescut un pic mai mari, au cazut atat, dar atat de usor in mrejele lumii asteia... avem si exemple celebre, atatia autori care au fost fii de preot si care, in scrierile lor, numai ortodocsi nu erau! faceti cumva ca a noastra credinta sa prinda radacini in ei si convingeri de neabatut. De aceea credinta voastra, Anna si Jane, e mai puternica, pentru ca voi L-ati descoperit pe Dumnezeu mai tarziu, si ati putut constientiza. Cei mici nu constientizeaza, ei doar preiau, imita... nu ma intelegeti gresit eu sunt pentru invatatura crestina din familie, pentru depinderea copilului de mic cu rugaciunea, biserica, Sf. Taine, insa aveti nevoie ca acestea sa prinda radacini in sufletul lui, mai incolo. Fiti foarte abile cu aceasta invatatura!
Spunea Anna ca ea nu isi invata copilul sa ii daruiasca flori de ziua ei... ce vei face cand va vedea, mai tarziu, ca toti prietenii lui le daruiesc flori mamicilor si prietenielor? Ce vei face cand se va indragosti de o fata care s-ar putea sa fie mai pretentioasa, care sa-l "educe" cu ce ii place ei, care sa darame in putin timp tot ce ai zidit tu in ani de zile? Sa nu se intample asa! Mie nu mi se pare ca acesti copii sunt atat de influentabili acum, cat la pubertate, cand abia atunci isi formeaza deprinderile care vor sta la baza intregului lor comportament... Invatati-i deci sa adopte felul de gandire ortodox, formati-le mintea, aratati-le un mod de viata crestin, fiti niste modele pe care sa le iubeasca si sa le urmeze! Si vegheati-i cu muuulta dragoste, discret, fara a le lasa impresia ca ii dominati! Sa va traiasca copilasii, sa creasca feriti de rele si sub ocrotirea lui Dumnezeu!
