[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Eu văd viceversa, că Dumnezeu are dreptate şi nimeni nu-I dă şi Lui... numai eu păcătosul fariseu desfrânat şi sectant, eu îi dau Lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu restul dau doar cezarului nu numai ce este al cezarului... dar fireşte, pentru asta mă cred vredinc din păcate că am dat în nebunia de pe urmă, că altfel pentru ce să scriu atâtea pe un forum unde toţi mă persiflează şi insinuează că eu îmi fac adepţi? Sau oi fi maţochist? Păi dacă ei prin absurd m-ar crede ce crezi dumneata că am eu de câştigat? Poate nişte flatări înaintea oamenilor sau înaintea lui Dumnezeu aşa pentru entuziasmul biruinţei, biruinţa de unul singur şi de capul meu... aşa ca şi cum a isipitit mereu diavolul pe om, ca să lepede pe Iisus pentru ca să se bată singur cu diavolul, ca făcând pe grozavul, omul să se încununeze cu marea lui forţă... forţa de a cădea în ispită. Deci tu crezi că mă lăcomesc să fiu eu biruitorul diavolului după ce am lepădat pe Hristos şi pe prooroci? Eu cu păcatele mele lupt, nu cu omul ci cu ispitele, nu cu sângele şi carnea, dar aşa lupt, că mai mult luptă Dumnezeu iar eu nu-mi fac griji, ci Îl rog să mă păzească de necredinţă şi de puţina credinţă care ţine până iese soarele, că apoi putoareoareoare... şi întrebări cu candoare pentru că ne cam doare. Dar se simte păcatul şi în trup de la o vreme... păcatul semeţiei îngâmfaţilor aristocraţi ce se cred vrednic... că le-a dat dracul iluzia că ei stăpânesc soluţiile distracţiei pentru duhul minciunii măririi de sine. Şi din pismă şi invidie şi pentru putere, ei cred. că e vorba de credinţă şi necredinţă, bârfind şi hulind pe Dumnezeu, că mai nou semnează mereu aşa ca Eva... pentru slavă de la oameni.

Daca tu afirmi ceva nu inseamna ca asta este cuvantul lui Dumnezeu.