[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

Daca tu afirmi ceva nu inseamna ca asta este cuvantul lui Dumnezeu.

Exact!

Dar mă întreb de ce pârâşul tău din propria conştiinţă îţi cere mereu aşa cum ar cere să facă altul? La mine mă refer, de ce vorbesc mereu ca şi cum alţii ar fi datori şi doar pentru alţii e valabil şi mustrarea doar altora le sună?

Dar dacă tu afirmi ce a afirmat Dumnezeu aia a cui Cuvânt este?

Dar dacă tu nu trăieşti conform cu ce afirmi atunci aia ce este?

În general vorbind. ''Cum puteţi?'' deci... cum putem? E clar că există un interes ascuns al făţărniciei că altfel pentru ce să minţi trăind altceva decât trăieşti şi vorbeşti, trăind altfel decât credinţa ta? Şi vorbeşti şi ai impresia că e biruinţa păcatelor ori a diavolului şi că ai luptat tu numai, singur şi fără Cuvântul lui Dumnezeu, aşa pentru slavă de la oameni, ai luptat fără sfinţi, fără prooroci şi fără să te fi sfinţit, uns, iubit, trimis, făra să păzeşti ascultarea şi neprihănirea pe Cale... Şi ce poţi să birui dacă te-ai lepădat de Adevăr? Te birui defapt pe tine desfrânându-te în ispitărie, căzând de tot... până te flatezi complet cu deznădejdea împreună cu echipa aristocratică ce se ''smeresc'' ca să se laude ei, echipa aia plină de haine scumpe şi de control tehnic de calitate... fariseismul dus la extremul smereniei şi vitjiei pentru ochii oamenilor... mâniosul ''căpitan'' ce se crede vrednic... lăudăroşenia mândriei că el înjură şi crede în viitoarea bunăstare nădăjduind în forţele proprii, în bere şi că nu i se pune şi nu i se va socoti la cântarul vieţii faptele şi răutăţile şi necredinţa. Şi aşa clachezi lamentabil întorcându-te 'napoi în gLume, iar ea te primeşte cu braţele deschise... şi acolo începi să faci aşa cum ai mai făcut, dar acum mult mai rău... aşa ca toţi lupii răpitori îmbrăcaţi în haină sfântă ce se socotesc sfinţişori şi se cred vrednici... vrednici de ce? de judecată, de sobor, de foc... de gheenă, că altfel de ce anume?.. Probabil de distracţie.