Citat:
În prealabil postat de anna21
Copilul meu stie sa daruiasca flori femeilor.
Si daruieste de la sine si alte lucruri.. si primeste tot felul de lucruri de la fetite. se deruleaza un intens schimb de inimioare, flori, bomboane, felicitari si abtibilduri.
subiect incheiat, nu mai insistati cu florile copilului.
Ceea ce vreau eu sa-l invat este sa treaca de formalism.
Sa gandeasca ce face, sa stie ce si de ce face un lucru. Daca face ceva din imitatie.. hmm, la fel de bine sa nu-l faca. Acelasi lucru este valabil in credinta.. daca vine la biserica sa caste gura la pereti si crede ca merge acolo ca asa vrea mami.. pai mai bine sa stea casa (evident nu asta este solutia).
|
Iti dai seama ca eu chiar asa mergeam, si asta fara nicio indoiala...si acum tin minte ca ma invatase bunica Tatal Nostru, il recitam eu pe acolo...insa cred ca eram exact precum copiii aia care sunt numai un du-te vino prin Biserica, pentru ca stare nu aveam de nicio culoare (exact ce ma deranjeaza la unii copii de prin Biserica)....si cumva asa am si mers cativa ani, fara sa inteleg prea multe, grabita de mama sa mergem la Biserica, in timp ce eu ma uitam la Magicianul...insa treptat treptat am inceput sa simt, sa inteleg...sa simt cu sufletul rugaciunile din carticelele de rugaciuni primite cadou, dar evident prin imitatie, ca altfel nu as fi avut cum sa ajung singura prin Biserici si Manastiri.
Si acum imi aduc aminte cum ma ducea bunica( Dumnzeu sa o ierte!) de manuta pe la Manastiri, cum stateam in scaunele inalte de lemn,...cum vedeam batrani cu barba alba..unul dintre ei fiind chiar Parintele Cleopa, stareti pe care ii cunostea ea, dand pomelnice, icoanele si candela din casa....asa a avut loc contactul meu cu Biserica, imitand...umbland tars tars dupa bunica, si deslusind incet incet tainele Ortodoxiei.
Imi amintesc cum o data cand am mers impreuna cu o matusa si mama la Sihastria, in timp ce vorbea Parintele Cleopta, eu m-am cocotat intr-un copac...si de acolo ascultam ce spunea Parintele Cleopa...si numai ce m-a vazut mama, mi-a si aruncat cateva scantei din priviri....de m-am asezat cuminte pe banca...si tin minte de la el, o povestioara cu o fetita care l-a adus pe tatal ei la credinta, care furand se asigura privind in toate partile ca nu il vede cineva...si numai la Dumnezeu nu se gandea.
Aaaaa...si apropos de daruit, chiar imi amintesc cum o data fiind la Manastirea Sihastria, un baiat cam de varsta mea...sa tot fi avut vreo 12 an pe atunci, mi-a daruit un mar dintr-un copac de acolo...si mi s-a parut chiar un gest dragut si care ma luase prin surprindere.
Mda, si apoi cu florile o fi cum o fi...dar cum invatam toate lucrurile, nu din imitatie...si intelegandu-le si sensul in acelasi timp, in cazul in care primim explicatia potrivita? Oare sotul meu ar fi stiut acum sa isi calce camasile doar pentru ca asa ar fi simtit el...sau in principal datorita faptului ca mama lui l-a invatat si cum, si cum sa ofere o floare, si cum sa dea un cadou...cum sa dea cu aspiratorul, cum sa-si calce o camasa, cum sa tina haina unei femei, cum sa ii aseze scaunul la masa, sa ii deschida portiera....si atatea altele, toate cu folos, si cu inteles... si care pe mine m-au surprins placut...normal.