Hmm...eu inteleg cumva aici o nuanta, dar nu legata de ascultarea de barbat...cu capul plecat, sau prin anihilarea gandirii proprii, si "clatinatul din cap al femeii"...precum cateii aia de jucarie intalniti in unele masini, care dau din cap in permanenta, nu...nicidecum.
In perceptia mea, barbatul e mai puternic din multe puncte de vedere, mai ancorat in realitate atunci cand e pus in fata unor situatii dificile...cu alte cuvinte mai barbat, in timp ce femeia e mai fragila, mai panicata de fel...mai sensibila, si astfel se completeaza si fac o echipa foarte buna impreuna.
Nu am de ce asculta eu mai mult decat sotul, la modul general, si nu in alt sens decat in cel de a asculta ce are el de spus si a analiza obiectiv cele spuse...pentru ca sotii trebuie sa se sfatuiasca, sa fie atenti si la perceptia celuilalt asupra vietii, anumitor aspecte, si sa devina mai buni datorita celuilalt...deci e doar ceva reciproc, asa ca eu nu am de ce sa am o stare de supusenie si de ascultare, pentru ca nu se pune problema asa, ascultam amandoi...si ne completam, atat.
In rest e o problema grava de abordare a relatiei de cuplu, si tocmai de asta s-a ajuns la afirmatii din partea unor femei crestine, cum ca vai...in fata barbatului nu misti, nu respiri...si mesteci in oala cu frenezie..si unii barbati normal ca se obisnuiesc asa...ca doar obisnuinta e a 2 a natura, ce sa mai la deal la vale!!!
|