Citat:
În prealabil postat de casiana
Cu reformularea postarii anterioare ai dat un alt inteles cuvintelor tale..eu am citit si am recitit ce ai postat initial si nimic altceva nu am inteles.
Vladimir, de ce nu amintesti aici si de femeile care au sau aspira la o carieră? Si care au nevoie de un soț care să o sprijine, împărțind cu ea responsabilitățile familiale și care să nu se simtă amenințat de faptul că femeia câștigă mai mult decât el sau are mai mult succes?
Nu sunt o feminista...sustin doar progresul spre civilizatie. (asta in cazul in care pe mine ai vrut sa ma atingi cu fraza respectiva)
Numai bine!
|
Uite Casiana, eu cred ca inteleg retinerea unor barbati de a generaliza aceasta situatie...si asta pentru ca am putut cunoaste femei foarte confuze, si care una afirma...si alta simt de fapt.
Exista femei care o iau cam razna cand cariera le e infloritoare si simt ca trebuie sa puna pantoful pe tampla sotului...ca el sa aiba ciocul mic forever, facand afirmatii de genul " Ma pot descurca si fara el"...dar in acelasi timp, de fapt nu vor sa se descurce fara el...pentru ca ar vrea sa le ajute si la treburile gospodaresti, sa stearga si praful cu un talent deosebit, sa legene si bebele...sa fie si gentlemen-i, sa faca si cumparaturile bine ( adica sa cumpere un anumit tip de lapte de la supermarket, si sa caute un anumit ph la sapun)...deci deja parca femeia de cariera, care poate trai si fara un El la fel de bine, nu poate trai fara el...desi il priveste mijit si ii spune ca nu e bun de nimic.
Exista multe femei, care acum tind sa aiba o atitudine..care ar vrea sa arate cumva ca si ele pot, si inca foarte bine...si ca martoaga de barbat de acasa ( care nu mai castiga cat ele), nu mai e destul de bun pentru ele...cele cu o pozitie buna in firma, dar ramane totusi bun...de barbat in casa, desi mai are mult praf de inghitit, si multe priviri ascutite de indurat, pana sa ajunga sa stearga praful...ca ele.
