Cred ca nu tine de stare, ci de faptul ca in zilele de post incercam sa traim mai mult cu duhul si mai putin cu trupul (de trupesc tin si carnea, lactatele, ouale, sexul; o sa va multumesc ca nu puneti placa aceea cu vai, dar asa imi manifest dragostea, pentru ca 1. dragostea e vesnica, pe cand sexul e o treaba pe care o facem doar in starea cazuta in care ne aflam, inainte de cadere si dupa ce ne vom fi mantuit, da Doamne, nu vom mai face; 2. daca prin sex ne manifestam iubirea, ce se intampla cu toate zilele alea in care totusi nu-l facem pentru ca nu avem chef sau suntem obositi, ce, iubim mai putin?).
Ne infranam trupeste pentru a ne subtia duhul. Nu inseamna ca lucrurile de la care ne abtinem sunt pacate (ca vorba aia, la pacat nu avem dezlegare 2 zile din 7, sa fim seriosi, pacatul e pacat tot timpul).
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|