Citat:
În prealabil postat de carmina
Din punctul meu de vedere, este o solutie de depozitare temporara a amintirior care nu convin sau aduc durere prin simpla lor rememorare.
Terapia ortodoxa - iertarea si iubirea celui ce ne-a ranit - este singura care vindeca sufletul cu adevarat. "Arde" pacatele mele, ma ajuta sa iubesc pe cel ce m-a ranit si-mi deschide in fata posibilitatea unui nou drum, a unei noi vieti.
Este extraordinar sentimentul si momentul pactizarii cu trecutul. Abia atunci sufletul afla linistea cu adevarat. Fara nici un fel de compromis.
|
Poti sa imi spui, te rog, ce anume se produce in mintea si creierul nostru astfel incat sa ia o situatie initiala si apoi sa produca niste transformari astfel incat sa incarce cu iertare aceea situatie initiala? Chiar azi am avut o alta persoana in terapie si tocmai acest lucru am facut impreuna cu ea. Cand se gandeste la o anumita persoana incepe sa planga pentru ca nu a reusit sa ierte ceva anume. Nici macar nu stiu ce nu a reusit sa ierte. Am pus-o insa sa imi spuna si mi-am notat tot ceea ce face mintea ei in situatia opusa, cand a reusit sa ierte o alta persoana pentru orice altceva. Mintea ei a modificat situatia respectiva, i-a dat alte intelesuri, a integrat sensuri noi in aceea situatie pana cand la un moment dat a iertat. Dar pentru situatia noua nu a reusit sa gaseasca acele intelesuri care i-ar fii favorizat iertarea. Tot ceea ce am facut eu a fost sa fac o paralela intre comportamentul mintii ei din situatia cu "iertare" si sa o invat cum sa transfere acele lucruri si in situatia in care nu a reusit de una singura sa ierte. Nu a ramas nimic ascuns in subconstient pentru ca totul a fost iertat in timp ce lucram amadoi azi. A inceput sa planga, iar la final am facut un fel de proba. Am pus-o sa se gandeasca la persoana respectiva si i-am urmarit reactiile nonverbale. Zambea in timp ce se gandea. Nu mai era nevoie de nici o confirmare verbala ca iertarea a aparut.
Mintea noastra functioneaza pe baza unor modele pe care le repetam automat in niste situatii asemanatoare. uneori insa nu folosim modelul potrivit. De exemplu atunci cand ne amintim ceva de ieri in minte ne apar niste imagini foarte vii si clare. Dar daca ne amintim ceva de acum 10 ani o sa ne apara niste imagini palide si neclare. Diferenta dintre aceste imagini (nu continutul lor) spune creierului care anume vine din trecut si care este apropiata de prezent. Aceasta persoana - si multe altele - care nu poate sa ierte si sa uite ceva grav din trecut, pur si simplu percepe acele amintiri ca fiind clare si vii (ca si cum s-ar fii petrecut ieri). Tot ceea ce ai de facut este sa inveti mintea acelei persoane sa creeze o experienta care sa modifice caracteristicile amintirilor (ce care nu se putea desprinde sa le lase in trecut) si sa le modifici incat sa devina parte a trecutului, astfel incat sa fie mai putin emotionale si sa le poti deci gestiona normal ca facand parte din experienta trecuta si nu prezenta. NLP-ul nu face altceva decat sa gaseasca limbajul psihologic potrivit ca sa iti explice pe limba ta cum anume sa faci aceste modificari care in mod natural se produc de la sine, dar uite, sunt si cazuri cand ai nevoie sa inveti cum sa le faci la vointa.
Sper ca am explicat despre ce e vorba astfel incat sa nu mai existe asa mare teama fata de aceasta metoda. In final, nimic nu este mai periculos decat marimea pericolului pe care noi o anticipam ca ar exista in ceva.
Pe curand.