Citat:
În prealabil postat de alinnasser2010
Sa imi spun si eu punctul de vedere.Daca acel om moare nespovedit,neimpartasit si fara de lumina putem sa dam si o vila cat Bucurestiu de pomana ca el tot nu se mantuieste.Eu asa tin sa cred,daca gresesc corectati-ma!
|
Rugaciunea este speranta,chiar impotriva ratiunii.
Caci vorba lui almaris,chiar spovedit si imparatasit murind,nimeni de pe pamant nu poate garanta ca te mantuiesti.Deci si reversul poate fi adevarat,chiar si fara aceste randuieli ,nebanuite sunt caile Domnului.
Dragostea noastra fata de ei,inseamna ca ei au facut totusi ceva bun pe pamantul acesta,iar mai departe...Dumnezeu cu mila
almaris
Permite-mi sa consider afirmatiile tale corecte.Totusi printre ele,strecori si aceasta afirmatie despre spovedanie si impartasanie cu care un ortodox nu poate fi de acord.
"cati o fi mantuit Dumnezeu fara sa dea importanta unui gest cu totul neinsemnat"
Impartasania cu trupul lui Hristos,este pentru noi speranta vietii vesnice si a iertarii pacatelor noastre,deci e de maxima importanta.Doar ca,ca si tine ,spun si eu ca aceasta nu e suficienta,daca nu e urmata si de curatirea care rezulta din aceste taine.