nu neaparat, Sofia... ei oricum trebuie sa slujeasca aproapelui, iar de rugat, se pot ruga continuu in gand, chiar si cand stau pe net (cu diverse treburi si motive bine intemeiate, bineinteles, nu ca noi toti, ceilalti, cum percepem noi 'acceptiunea' sau 'definitia' noastra de 'stat pe net'...
). Iar de postat pe net cateva chestii, acelea pot dura chiar si numai cateva minute, respectiv, jumatate de ora - o ora, acolo etc. Si nu neaparat ei trebuie sa se roage pt. noi, nu ar avea nici un fel de obligatie sau 'indatoriri' in sensul acesta, ci principalul motiv pt. care se retrag din lume ar fi pt. ca sa se ingrijeasca mai mult de propria lor mantuire... insa faptul ca ei aleg sa se roage si pt. noi, pt. lume in gr-al, este din pura bunavointza si dragoste catre aproapele. A-pro-pos de 'rugatul pt. noi', de pilda, spunea par. Cleopa ca odata venise la dansul o dama bine imbracata, spunand ca avea o pb si ii 'trantise' un pomelnic insotit de o suma de bani considerabila si cerandu-i parintelui sa se roage pt. ea (si cam lasand sa se (sub)inteleaga ca ea ar fi avut 'alta treaba' - lol) etc, iar par. Cleopa i-a zis femeii ceva de genul: 'da, stai dumneata in pat, ca ma rog eu pt. dumneata!' - iar prin aceasta mica istotioara cu talc, par. a vrur sa spuna ca in primul rand, fiecare este dator sa se roage pt. el insusi, sa se ingrijeasca fiecare de mantuirea propriului suflet, adica noi ar trebui sa ne rugam pt. noi insine, fiindca numai rugaciunile pe care le fac altii, calugarii, pt. noi, nu sunt de ajuns, fara participare si din partea noastra (vba ceea: 'calule, mananci ovaz?' lol). Si tot par. Cleopa mai spunea si altceva de genul: 'eu ma tot ingrijesc de gradinile altora, iar la mine cresc buruieni' (sau 'napadesc buruienile'), adica spunea ca se tot ingrijea mai mult de mantuirea sufletelor altora, decat de al sau (evident ca par. facea astfel de afirmatii din smerenie, dar, totusi, are dublu (sau multiplu) sens...)
