[mariamargareta]

Vsovi vrea să aducem argumente şi dovezi că modificările din Biblia pucioasă sunt falsuri aducătoare de ridicol, făcute cu şiretlic:

Citat:
9. Liderii pucioşi scot ediţii “îmbunătăţite” ale propriilor lor predici pseudo-creştine, fără a realiza că orice ediţie modificată a Bibliei de la Pucioasa acoperă de ridicol, de incertitudine şi de suspiciunea falsului, tocmai ediţia precedentă.



Care sunt argumentele? Doar că zici tu, sau ziceți voi cele două lingviste? Păi dacă ziceți voi, doar așa că ziceți, că ziceți ce a zis nenia fariseul și tanti grijania, păi atunci înseamnă că n-a zis nimeni iar voi slujiti la fățărnicie stăpânitoare!


Uite un argument, care arată cum evoluează în timp caracterul schismatic şi duşmănos al pucioşilor faţă de viaţa bisericească din BOR. Este vorba de “Mărturia” lui Costache Cristea, aşa cum apare ea în cele două ediţii ale “Cărţii Şfinte” pucioşeşti:

“ Am doisprezece copii dintre care cinci sunt călugări, cu binecuvântarea Domnului ” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 1995, pag.22)
“ Am doisprezece copii, dintre care cinci sunt călugări.” (citat din cartea "Cuvântul lui Dumnezeu", Ediţia 2006, pag.55)

Greu de crezut că, de bună voie şi nesilit de nimeni, Costache Cristea să fi renunţat la binecuvântarea Domnului, pe care el o reclama în 1995, fie pentru cei doisprezece copii, fie pentru cei cinci călugări, fie pentru amândouă. Mai degrabă liderii pucioşi, cînd au făcut “corecturile” cărţii, s-au împiedicat şi de binecuvântarea pretinsă şi poate chiar primită de la Dumnezeu de “tăticul Cristea”, cum îl alintă ei cu fariseism pe venerabilul “păstor”. Şi cum le stătea în gât şi erau să se înece cu ea, au procedat radical: au şters-o din istoria scrisă a Noului Ierusalim. Aşa, că… acum putem fără grijă să spunem că “tăticul Cristea” a făcut cei doisprezece copii nu cu binecuvântare, ci din “desfrânare”; şi că cei cinci călugăraşi nu au avut binecuvântare să ia calea monahismului şi a bisericii, ci au făcut-o de capul lor. Dovadă că niciunul n-a rămas lipit de Noul Ierusalim, ci au preferat să stea în trupul Bisericii strămoşeşti.